Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut
Cartea este considerata testamentul celor care au rabdat si care au murit in temnitele de la Pitesti, Gherla, Aiud samd. Cand am citit-o eram intr-o perioada de apostazie si a fost ca o palma de desteptare pe care am primit-o peste obraz, palma data de Sfintii necunoscuti ai neamului nostru - care au scris cartea si despre care s-a scris in ea. Desi are vreo 550 de pagini, am citit-o foarte repede, ceea ce nu-mi sta in obicei. Daca stii cum e Jurnalul Fericirii, cam asta este si stilul cartii de fata, numai ca e de o calitate mult mai buna. Iti da impresia ca face parte din Sfanta Traditie ortodoxa.
De ce am pus un fragment la topicul de fata? Pentru ca autorul dedica un capitol intreg problemei antisemitismului si pentru ca in carte se vorbeste des si despre fenomentul legionar, mai ales ca a fost scrisa cu aproximativ jumatate de secol in urma.
|
Capitolul nu pune problema antisemitismului, ci este antisemit, pur si simplu.
Practic demonstreaza antisemitismul legionarilor.
Autorul nici nu incearca sa ascunda aceasta atitudine. El practic incearca sa justifice de ce este antisemit.