De obicei, in momente de cumpana omul realizeaza efemeritatea vietii, subtirimea granitei dintre viu si dincolo....Eu una am certitudinea ca intamplari ce duc la niste "limite", au menirea sa ne atentioneze la calea noastra....scara oferind accederea spre "intoarcerea acasa", la Tatal nostru....
Tot cu masina am trecut si eu prin ceva similar...Pe atunci eram o razvratita, credeam ca ma pot certa cu EL...Dupa acel accident, din care Bunul si Milosul Dumnezeu mi-a scapat viata doar mie, in urma ramanand pana azi 2 cruci la sosea, am inceput sa ma intorc la EL...sa-i vorbesc, sa-l ascult si sa caut sa-l inteleg...Fie numele Domnului laudat de acum si pana in veac !
|