Citat:
În prealabil postat de vsovivi
''Adame, Adame, unde ești?'', iată o întrebare foarte grea... adică ''Omule, unde ești?'', și aceasta este întrebarea!
Și ce mai este de spus? Sau pentru ce și unde să se mai ascundă un om cinstit și frumos dacă nu pentru gLumea necurată în gLumea necurată și distractivă... Și apoi restul e tăcere... ''Și mut vei rămâne Adame până în ziua în care...'', parcă așa se pricep scripturile... Și ce ai mai avea de spus? Iarăși aceleași scuze și acuze peste acuze ca să te dezvinovățeștii să furi și să minți prin tot felul de sofisme sofisticate? Stai liniștit în banca ta și învață să te pocăiești, măi Omule, căci Împărăția Cerurilor s-a apropiat.
|
Păi Doamne, m-a învățat cineva foare lung și frumos la piele, ce se strecoară foarte ușor, un plan scurt, că cică
e mai bine să dai lecții decât să asculți...
Adică după ce am mâncat din mărul cunoștinței ...și a răului, că m-a pus dra
cool să ascult de femeia pe care mi-ai dat-o, mi s-au deschis ochiișorii priceperii și am ajuns la mintea românului cea de pe urmă, la sfatul ăla tradițional, la concluziuniunea că cică:
e mai bine să dai lecții... de tras cu ochiulhul,
decât să asculți...
adică nu știu, să asculți... chiar toate
bârfele?
Că dacă mă rog de Tine nu știu ce se întâmplă, parcă-i o fatalitate și un superstiț, dar mă copleșesc toate nevoile de avere instantaneu, și disper și deznădăjduiesc arătându-ți și Ție mereu ce nevoie uriașă am eu de bani... și e chiar o tragedie când mă gândesc la câtă nevoie are omul pe care l-ai făcut numai de bani și bani și bani... și deci sunt deadreptul copleșit și strivit de atâtea nevoi umane, și mi-e frică... deci iată că sunt chiar o victimă, aș zice... o victimă vrednică... au doară nu sunt toate victimele vrednice?.. și deci femeia mi-a cerut bani și eu am luat din banul pe care mi l-a dat... gLumea... care urma să fie, și l-am păpat, că mi-am luat o sticlă de vin
pe care l-am băut.
Și acuma ce să fac? Iată-mă-s:
dau lecții.
Lecții despre cuum se pot aduna scaieți din tufișuri, ba cu haina sfântă... ba cu mintea, ba cu inima, ba cu sufletul. Că trupul mi-e plin ochi.
Dar, mă iartă Doamne că Tu pe toate le știi și vezi bine că eu nu știu unde sunt, unde mă aflu, și nici ce fac... nici măcar acum, după 7500 de ani...
nu știu... nici cine mă telecomandă ca să adun mereu spini și scaieți din tufișuri... cu care să-ți împodobesc Ție fruntea iar și iar, și nici să Te ascult...
NU ȘTIU! și pace

... nici măcar acum după 2000 de ani de învățătură primită direct din gura Ta.
...decât iată parcă țiu minte ceva, mai țiu minte: că nu e bine ca să fie omul singur, nu e bine Doamne, așa cum ai mărturisit, pe Crucea cu care te-a împodobit omul, adică eu Doamne.