Intr-o lume "pestrita", cand de cele mai multe ori nimeni nu cunoaste pe nimeni, am observat cu durere ca si cele mai nevinovate ganduri pot sminti si aduce mare dezbinare. Aici mai rar gasesti retinere. Omul, ascuns in spatele unui nick, nu se sfieste sa judece dupa cum i se pare lui, chiar daca in viata nu-si permite sa faca la fel.
Mai mult, se pomeneste sustinand anumite lucruri, si ajunge sa fie in contradictie cu sine si cu propria dogma pentru care pare a fi dispus sa se... sacrifice. Este un mare paradox, dar se pare ca asta este lucrarea vrajmasului, sa se foloseasca de orice prilej pentru a provoca neintelegere si dezbinare.
Daca - sa zicem - ti-ai petrecut multi ani studiind influenta astrelor asupra mediului, iar mai apoi ai reusit sa te apropii de Dumnezeu si astfel sa intelegi ca totul este intr-o stransa legatura si intr-o perfecta armonie, nu vei convinge pe nimeni ca esti un bun ortodox, pentru ca in conceptia generala, asta e o mare sminteala. De ce e sminteala? Fiindca omul tinde catre fanatism. Nu se gandeste ca priveste superficial problema, ci doar ca asa intelege el sa-si apere teritoriul, ca si cum ar fi in pericol. Iar asta pana intr-o zi cand ar putea afla ca totul in jurul lui este - cu voia lui Dumnezeu - energie, pe care omul o poate folosi doar sub doua forme: "Neincetat va rugati!" sau "Omul, stapanul tuturor lucrurilor - yoga, parapsihologie, bioenergie, paranormal, etc". Prin credinta, orice influenta exterioara si orice lege recunoscuta a fizicii, poate fi anihilata sau deviata:
3. Marea a văzut şi a fugit, Iordanul s-a întors înapoi.
4. Munţii au săltat ca berbecii şi dealurile ca mieii oilor.(Cat. XVI, Ps. 113)

Oricate influente astrale ar fi (amintitiva de "anul cocosului", ce dezastru a fost la noi cu gripa aviara), oricate explozii solare, oricate forte oculte (francmasonerie sau voodoo sau... Mama-omida & co...) pe care doar din naivitate le ignoram, nicidecum ca nu ar avea putere suficient de mare pentru cei lipsiti de Dumnezeu, nimic nu poate invinge ocrotirea ce vine de sus. Cred ca in Psaltire puteti afla toata puterea rugaciunii adunata la un loc:
15. Jertfeste lui Dumnezeu jertfa de lauda si implineste Celui Preainalt fagaduintele tale,
16. Si Ma cheama pe Mine in ziua necazului si te voi izbavi si Ma vei preaslavi (Cat. VII, Ps. 49)

Din pacate, de cele mai multe ori ne lasam invaluiti de o impresie de moment si de cum am inteles noi dintr-o predica sau dintr-o invatatura a unui Sfant-Parinte. Luati Sf. Scriptura si veti descoperi pentru fiecare caracter in parte, o alta interpretare ale acelorasi pilde sau intamplari, iar multe dintre ele sunt inca cu un mare semn de intrebare chiar in randul multor inalte fete bisericesti. Nimeni nu zice sa aprobam ceea ce nu intelegem, iar o aprobare formala a unor invataturi controversate este extrem de periculoasa fiindca riscam sa cadem in cealalta extrema. Dezbatere controversata se poate face practic din orice, iar cand vorbim de religie, stocul este inepuizabil. Noi suntem incredintati ca este bine ce facem, dar Adevarul numai la Dumnezeu este. Iar daca am o mare tristete, aceea este ca suntem in contratimp cu intoarcerea Iordanului si cu minunile din fiecare an de pe muntele Tabor...