Citat:
În prealabil postat de glykys
Paulici, eu nu stiu cum este, ca nu am copii inca, dar daca vei citi povestea lui Iov, cum ti-am spus pe alt topic, vei intelege sensul cuvintelor: "Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvantat". Adica... nu tu ai creat acel copil, ci Dumnezeu, care randuieste fiecarui om toate lucrurile bune si de folos. Asa a vrut Dumnezeu.
Si eu mi-am pierdut de curand bunica - stiu ca nu se compara lucrurile -, dar si eu imi faceam reprosuri, gandindu-ma ca daca as fi insistat sa mearga la medic, ca ea nu voia, daca as fi avut grija de ea mai multa, daca mi-as fi dat seama, daca, daca... as fi putut sa ii prelungesc viata. Nu depinde de noi, asta am inteles-o cand am citit primul rand din acatistul pentru cei adormiti:
Cel ce cu iconomia Ta cea nepatrunsa ai pregatit pacea spre binele cel vesnic, hotarand tuturor vremea si felul sfarsitului...
Dumnezeu sa te aline pentru pierderea copilului tau si sa te intareasca!
|
intelege randurile mele in profunzimea lor nu la suprafata ... am creeat ... pt ca am contribuit si eu ... normal ca doar binecuvantata de Dumnezeu aceasta fetita ... pt ca sunt o pacatoasa iar ea era o pura ... de aceea simteam si eu ca am facut ceva pur si perfect cum doar dand o noua viata se paote face ... dupa parerea mea.
Legat de reprosuri ... atunci nu inteleg de ce unii arunca si in asta cu noroi sa nu mai zic pietre ... reprosurile sunt firesti ... regretele apar involuntar.