În prealabil postat de glykys
Ei, uite, in sfarsit, o vorba ce mi se pare inteleapta pe acest topic - trebuie sa stim cum sa ne raportam la Dumnezeu si la ceilalti - pe Dumnezeu sa Il iubim ca pe Dumnezeu, pe sot ca pe un sot, nu ca pe Dumnezeu, pe copil ca pe un copil, nu ca pe un dumnezeu... cred ca asta se leaga si de "pazirea sarbatorilor".
Dumnezeu trebuie sa fie in centrul vietii noastre, nu eul propriu, mama, tata, copilul... si, in felul acesta, toate ni se vor adauga noua. Eu una imi doresc sa am copii, la vremea cuvenita, dar mi s-ar parea absurd si nefiresc sa fac din aceasta dorinta a mea centrul de gravitatie al vietii mele. Pana la urma, copiii nu sunt un scop in sine, ci un mijloc.
P.S. Cand am citit DD, am crezut ca e vorba despre Dan Diaconescu, prima data... nu te supara, dar e bine sa scriem intreg numele lui Dumnezeu. Nu e politicos nici sa prescurtam numele unei persoane, ex. Ctin in loc de Constantin, cand facem referire la el, daramite in acest caz...
|