Muzica obosește sufletul, împrăștie mintea, îndepărtează pe om de Dumnezeu prin scufundarea în trăirile sugerate de ea, care aproape întotdeauna sunt lumești iar în unele cazuri satanice.
Meloterapia e o inepție, sufletul nu poate găsi alinarea prin ieșirea din sine produsă de muzică ci dimpotrivă, prin regăsirea de sine adusă de liniște. Muzica, ca orice zgomot, aduce tulburare lumească și depresie.
Unul din cele mai distructive genuri muzicale mi se pare, pe lângă muzica cu text ocult sau demonic, muzica așa-zisă de relaxare. Acest gen de muzică produce o depersonalizare a ascultătorilor, prin desprinderea de realitatea personală și înconjurătoare, cu efecte ulterioare permanente în ceea ce privește percepția normală a realității. Cu alte cuvinte acționează asemenea drogurilor.
Delirul ideologic de tip new-age observat la unii, care propovăduiesc 'echilibrul' între cele lumești și Dumnezeu, relativismul religios și alte prostii, se datorează distrugerii parțiale a legăturii dintre sine și eu, produsă între altele (dacă nu cumva în primul rând) și de ascultarea acestui gen de muzică.
__________________
Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide.
Că oricine cere ia, cel care caută află, și celui ce bate i se va deschide
|