Iti intinsesem mana....Ai dat cu pietrele necunostintei...Si-as putea sa ma risipesc intr-un dialog care n-ar folosi poate nimanui...Eu insa asa cum te-ai purtat cu mine , tot te iubesc, ca om , ca frate al meu...Si vin si-ti zic numai atat : daca mi-ar fi luat ultimul "fir" de sensibil din subtilul ce-mi defineste sufletul insetat de Dumnezeu si frumos, as muri...Pace tie...si fa-ti un bine...accepta-l pe fiecare asa cum e : un suflet !
