Citat:
În prealabil postat de Dumitru73
asta e adevarata problema.
dar se pare ca sunt mai multi iubitori de animale, decat de oameni. nu ma refer la userii acestui forum.
am ajuns sa taiem pensiile batranilor, sa aruncam copii in strada, dar cerem adaposturi pentru caini ...
|
De-a lungul timpului am putut observa urmatorul fenomen interesant:cei care ajuta cu adevarat animalele nu ca motiv al frustrarilor lor personale,nu pentru ca se ascund in spatele acestei pasiuni,ci pentru ca realmente simt acest lucru in mod firesc,vor ajuta si oameni.
Am cunoscut si extreme:oameni care nu suporta animalele,insa afirma ca iubesc oamenii si invers,oameni care ar face orice pentru un animal,insa urasc oamenii,copiii.Si intr-un caz si in altul,oare Iubire sa fie?
Am vazut si latura carcotasilor,care aratau cu degetul la cei care indrazneau sa ajute un caine cu comentarii de genul "unui batran n-ati da" sau " mai bine ati creste un copil decat un caine!",care in situatiile cand chiar puteau sa ia atitudine in privinta unui om nu o faceau,in schimb erau deranjati profund de ceea ce faceam noi.
Oameni buni,dar daca eu aleg sa ajut un animal,impiedica asta pe cineva sa ajute un om?Daca ajut un animal nu mai pot ajuta si un om?
De ce deranjeaza atat de tare acest lucru?Macar de fiecare din noi ar face acel putin care l-ar putea face...oare nu ar fi lumea aceasta altfel?
Acesti salvatori,indiferent ca sunt de oameni sau animale se impart in doua categorii:cei care se ascund de propriile lor esecuri,traume,frustrari in spatele a tot felul de paravane,precum animalele,actiuni umanitare,religia etc,isi asuma tot felul de roluri care sa le confere acea aura care sa ii poata face acceptabili in proprii lor ochi si ai societatii pentru ca in realitate nu se pot accepta pe ei asa cum sunt si latura cealalta a oamenilor ale caror fapte izvorasc intr-adevar doar din suflet si care se fac instrumente ale iubirii divine,iar pentru acei oameni nu va exista decat Iubirea manifestata neconditionat care pur si simplu curge peste toate fapturile care le ies in cale,fie ele oameni ori animale.
Iubirea nu divide,nu sorteaza,nu alege,nu ierarhizeaza,ea este extrem de simpla si naturala in aceasi timp,Iubirea despre care vorbesc este si atat!Si ea se gaseste in sufletele noastre ale tuturor,noi suntem creati din Iubire,in rest,totul este o chestiune de alegere:a ne ignora esenta divina si a deveni sclavii egoului sau a ne accepta aceasta esenta si sa ne facem instrumentele ale iubirii lui Dumnezeu...