Nu mai căutați cine e de vină, bărbatul sau femeia, că până la urmă tot pe Dumnezeu îl acuză omul nemulțumit... uitând că duhul rău este cel căruia îi dăruie omul căzut în ispită organele sale... spre mângâieri deșarte... ca un fel de altruism...
Deci nu e vorba aici cine e de vină pentru desfrânare ci e vorba de cine va fi de vină pentru că s-a persistat până la final în aceiași stare... nimeni nu a zis gata, stop, nu mai am nevoie de închinări la mine însumi înaintea dulciurilor necurate... nu mai vreau să mânc la nesfârșit roșcoave de cai morți cu toți porcii și câinii... mințindu-mă că sunt tot mai mare și mai tare.
Și e foarte simplu, nu-ți mai dai ochiul sufletului la poftit în inima ta când vezi o frumoasă... ci-ți zici nu vreau să fiu frumos la exterior ci la interior vreau să fiu frumos, și nu este frumos decât acela care-L așteapătă cuminte pe Dumnezeu.
Dar e greu să lupți cu lingușelile mintereselor plăcerilor care vin să te doboare dinlăuntrul tău... căci omul se simte puternic și se crede puternic tocmai atunci când defapt e cel mai slab și viclean și fățarnic și răzbunător și uituc și pofticios la plinirea planului ascuns și viclean instantaneu prin care râde și-și bate joc de Dumnezeu... reproșându-i că are metehne și că trebuie iată ca să se trateze...
Last edited by vsovivi; 17.02.2011 at 22:02:55.
|