[Mihailc]

În bună tradiţie personală am să mă pun rău cu toată lumea de îndată ce exprim următoarele:

- observ un exces de idealism poetic la unele doamne/domnişoare (şi nu numai) care discută despre creştinism în termeni lirici, cu uşoare nuanţe new-age. Nimic rău în asta, dar se simte totuşi lucrarea la nivelul contemplaţiei estetice, iar existenţa de multe ori rămâne pe dinafară. Dacă contemplaţia estetică şi-ar găsi confirmarea şi în "banalul cotidian", mai că-mi vine să mă gândesc la "precum în cer, aşa şi pe pământ".

- pe de altă parte, partida relativistă, în care e uşor de ghicit realismul istoric a lui Lenin, Stalin (şi cei împreună cu ei) mă fac să mă gândesc la : "ochiul rău le vede pe toate rele".