Citat:
În prealabil postat de andreicozia
Pentru ce acesata suferinta inutila a Fiului? Spune-mi si mie!
Cind clar nici un pacat nu s-a ridicat ci dimpotriva s-a INMULTIT MAI RAU DECIT INAINTE!
ZECI de milioane de oameni s-au sacrificat in lupta cu bestia care nu a fost redusa ci care s-a generalizat pe intreaga planeta, culminind cu al doilea razboi mondial cind satana si-a facut cel mai mult de cap.
Deci practic vorbind , nu s-a schimbat nimic, raul crescind exponential.
|
Recunosc acest risc pe care il presupune faptul de a privi numai catre realitatile istorice. Daca privim in jur, vazand atata suferinta, am putem vorbi despre "ineficienta" jertfei lui Hristos.
Dar asa priveste omul necredincios, omul care si-a pierdut credinta, sau care n-a avut-o niciodata, nu cel care de Sfintele Pasti canta "praznuim omorarea mortii". Pe omul cu credinta in Dumnezeu "il doare" istoria, dar o poate depasi numai privind catre eshaton, avand nadejdea invierii din morti si a vietii vesnice.
Dumnezeu Tatal nu a dat dovada de sadism, ci de iubire. Spune o vorba inteleapta , "atat iubesti, cat daruiesti". Dumnezeu ni l-a daruit pe Unicul Sau Fiu. Noi nu numai ca nu suntem in stare sa-i oferim Lui copiii nostri, precum Avraam, dar nu avem nici macar iubirea de a ne oferi noi insine.
Atat mai spun. Daca nu-L putem iubi pe Dumnezeu, macar sa nu luam Numele Sau in desert si sa nu hulim pe Duhul Sfant.