Prin legatura trupeasca pe care omul vrea sa o aiba cu o alta persoana se incearca nu doar unirea fizica cu ea, ci o comuniune deplina intre cei doi, o daruire si o primire reciproca. Cand insa aceasta unire trupeasca se urmareste ca scop in sine, placerea tinde sa se epuizeze, satisfactia incepe sa moara. Fara o unire de iubire totala, completa si statornica cu o alta persoana, omul nu poate ajunge decat la dezintegrarea si autonimicirea lui. Disociind natura actului unirii de iubire de scopul lui, omul se manifesta ca un schizofrenic, ca un individ lipsit de intelegerea lumii in care traieste. Prostitutia ramane o denaturare a ceea ce este mai sublim si anume dragostea.
|