[Danut7]

În prealabil postat de FiulRisipitor

ATENTIE: Interpretarea de mai jos este proprie nu trebuie luata ca fiind parerea bisericii!

Mie imi pare destul de simpla problema, si plec de la ideea ca niciodata creatia nu poate lua locul Celui care a creat-o. Oricat si-ar dori creatia acesta este un lucru imposibil si aici se vede amagirea sarpelui si greseala: sarpele a mintit ca ei vor ajunge ca si creatorul iar greseala este ca desi stia ca este creat totusi si-a imaginat ca poate deveni si el creator desavarsit. Ok, creatia poate fi la randul ei creatoare dar niciodata la nivelul Creatorului ei.

unde vezi mata ca primii oameni au vrut sa-i ia locul lui Dumnezeu?aceasta premisa este falsa... si ispita diavolului nu a fost in acest sens.. ci a fost in sensul acela, in care oamenii ar fi ajuns "ca si Dumnezeu" ... si daca ne luam dupa un verset urmator aceasta s-a si intamplat "Iata Adam a ajuns ca si Noi" ..

Daca omul ar fi devenit la fel atunci care mai era rolul creatorului? De aici este clar ca DUmnezeu ar fi fost inlocuit in acest caz.

eu cred ca asta e si scopul omului.. Din Scriptura: dumnezeii sunteti si toti fii ai Celui PreaInalt." "fiti desavarsiti precum Tatal vostru desavarsit este".. Si nu inteleg cum asta l-ar inlocui pe Dumnezeu... Pe baza carui rationament?Mai incearca cu afirmatia asta..

Cred ca Dumnezeu a pus acel pom pentru ca avea exeperienta anterioara cu diavolul care si el la randul lui a gandit ca poate lua locul creatorului, din acel moment creatia este supusa la un test: felul cum isi foloseste liberul arbitru.

diavolul cum a cazut? de ce sa fie nevoie ca intreaga creatie sa fie supusa la acest test?Dumnezeul atotstiutorul nu cunoastea inimile si rarunchii fiecarei molecule ale creatiei?

Noi nu suntem pedepsiti pentru ce nu am facut ci suntem pusi la acelasi test usor inversat: noi nu am aparut in rai ca sa fim izgoniti, ci pentru ca ne-am nascut in afara raiului trecerea testului ne va obtine biletul de intrare in Rai. Noi nu suferim din acuza pacatului stramosesc, ci alegem: daca vrem sa suferim ne indepartam de Dumnezeu, daca alegem sa traim in rai il cautam pe Dumnezeu.
Nu cred ca pomul in sine era rau cred ca era un pom oarecare, ci neascultarea poruncii era de fapt rea.

pai si de ce a mai dat Dumnezeu porunca aceia cu privire la pomul cunostiintei?a pregatit terenul pentru cadere? in ce a constat porunca lui Dumnezeu cu privire la pom?Astept un raspuns mai amplu si mai complex decat fraza aceia din Biblie... Practic ce a simbolizat porunca? In cazul in care porunca a fost ne-explicita si ne-argumentata , neascultarea este justificala si "rautatea" neascultarii discutabila,poate chiar inexistanta...

Cand Adam spune "Am auzit glasul Tău în rai şi m-am temut, căci sunt gol, şi m-am ascuns" nu trebuie sa ne imaginam ca se rusina de goliciunea trupeasca, ci de faptul ca lepadase porunca data, era gol sufleteste. El a gresit spunand "sunt gol" in loc sa spuna "doamne am gresit iarta-ma". Si nici a doua oara nu si-a recunoscut greseala, ci a pasat vina catre femeie.
La fel si aceasta: "Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi, şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte." Eu zic ca frunzele de smochin nu arata ca goliciunea lor fizica era problema, cred ca este ceva de genul celor care dupa ce fac un lucru rau se spala, crezand ca stergand numai urmele fizice constiinta lor este curata.

Da, goliciunea aceasta se pare ca a fost una sufleteasca.Care a doua oara?Or fi ei vina de la unul la altul, de fapt nu cred ca despre asta e vorba aici, ci despre faptul ca nu si-au asumat responsabilitatea... de fapt lucrurile au stat asa... femeia i-a dat lui Adam, si sarpele a amagit-o pe femeie..

Mai departe cand se spune "Şi a zis Domnul Dumnezeu: "Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul. Şi acum nu cumva să-şi întindă mâna şi să ia roade din pomul vieţii, să mănânce şi să trăiască în veci!..."" eu interpretez cam asa:
Cuvintele cheie in aceasta fraza sunt s-a făcut ca unul dintre Noi pentru ca cunoscând(cunoaste) binele şi răul. Deci si Adam a cunoscut cine este Dumnezeu si cine este diavolul.

Daca despre asta e vorba atunci asta e un lucru bun... e un lucru rau in cazul asta ca nu i-a fost admis sa cunoasca cine este diavolul si cine este Dumnezeu.. Ce este raul si ce este binele... Fiind on-topic si putin cinstit voi sublinia ca Adam a ajuns ca Dumnezeu "cunoscand binele si raul" ... adica in sensul asta a ajuns ca Dumnezeu... Ce inseamna asta mai concret nu stiu... poate mai tarziu pe topic voi forta si eu o interpretare..

Pentru ca Adam nu cunostea moartea, era nemuritor, daca ar fi ramas asa, ar fi fost ca si diavolul: unul ce s-a impotrivit lui Dumnezeu si este nemuritor. In dragostea lui fata de creatie Dumnezeu a mai acordat o sansa: i-a dat moartea. (De aici si ideea ca plata pacatului este moartea. Nu in sensul ca noi platim pacatele cu moartea cu in sensul ca noi pacatuind vom muri. Nu noi platim pacatele, ci noi suntem platiti cu moartea pentru ca pacatuim.) Dar aceasta moarte nu este cum cred multi o pedeapsa, ci este intradevar o PLATA. Noi suntem niste privilegiati ca ni s-a dat acest timp, pana la moarte, sa ne putem recastiga raiul, si daca l-am pierdut prin neascultare, il putem castiga prin ascultare.

Da, cam asta spune si Serafim Rose in viata dupa moarte, argumentand cu citate din sfintii parinti.Asa se spune ca daca omul ar fi mancat apoi din pomul vietii starea aceia de goliciune sufleteasca si pacatul ar fi devenit vesnice si nemuritoare.. Deci intr-un fel e bine ca suntem izgnotiti si moartea e un lucru bun!Cu gandul si la premisa asta am deschis topicul...