Citat:
În prealabil postat de ZergAteu
Axiomele geometriei euclidiene sunt axiome pentru că-s niște lucruri care-s de la sine evidente și de când există (mai mult timp decât creștinismul) nu s-a găsit nimeni care să demonstreze că nu-s adevărate pentru că sunt niște axiome de bun simț. „Două puncte determină o dreptă și numai una” e un adevăr evident, la fel cum e un adevăr evident că nu poți fii în două locuri diferite în același timp.
|
Dă mâna cu japonezul... Îți explic și ție, deși ți-e greu, văd, să înțelegi. N-ai făcut decât să repeți ca un papagal argumentele mele, dar dintr-o altă perspectivă. Dar pentru asta trebuie să vezi pădurea și nu copacii.
Deci, în știință (pentru a fi știință!) nu există nimic evident; TOTUL TREBUIE DEMONSTRAT, VERIFICAT SAU PROBAT, pentru a fi sau a deveni fapt de știință. A admite ceva ca evident, că există ca atare fără probe, și trebuie admis, CREZUT, este domeniul religiei, dragul meu. Tocmai aceste aspecte diferențiază știința de religie: știința se bazează pe fapte și teorii demonstrabile prin experimente sau raționamente logice, în timp ce religia face apel la CREDINȚĂ. Ei și în momentul în care știința operează cu EVIDENȚA, adică admite / crede în asta pentru că este evident, înseamnă că apelează la religie, adică la cunoașterea de tip dogmatic, care nu se află în sfera logicii aristotelice.
E greu? Încerc să fiu mai simplu:
Cu bunul simț n-ai decât să defilezi prin morală, etică (care este un domeniu filosofic, spun asta, să nu aud vreo gogomănie că ar fi știință) sau pășești triumfător în religie. Nu în știință! În știință nu contează bunul simț. Fiindcă bunul simț comun îmi spune că soarele se învârte în jurul pământului și nu invers (un exemplu pe înțelesul tuturor). Așa apare ca evident, așa se observă cu ochiul liber. OK? Dar situația e alta, nu-i așa?
Citat:
În prealabil postat de ZergAteu
Da. Orice alt drum are o lungime care poate fi descompusă în secțiuni care pot fi în mod demonstrabil mai lungi decât segmentul aia (că dreapta e de lungime infinită).
|
Și, my dear lad, oricât ai descompune o dreaptă acest proces îl faci la infinit... E tot o ... evidență, bun simț, pe care tu cu tot premiul tău nobel n-o să mi-o demonstrezi științific, matematic, ci doar o să o admiți prin
"niște lucruri care-s de la sine evidente și de când există (mai mult timp decât creștinismul) nu s-a găsit nimeni care să demonstreze că nu-s adevărate pentru că sunt niște axiome de bun simț", adică prin ceea ce ți-am spus eu că țin de etică, filosofie sau religie nu de știință.
Nici un cercetător nu merge pe fapte evidente, el trebuie să probeze ca să poată spune că ceea ce este evident este într-adevăr evident. Dacă n-ai înțeles asta despre munca cercetătorului, o recomandare: renunță... Afirmații de genul
"Oricum, e un alt lucru evident, nu necesită demonstrație." pot să fac eu pe baza credinței că
Existența lui Dumnezeu este un fapt evident care nu trebuie demonstrat. dar nu tu care-mi defilezi prin față știința pe care, de altfel, datorită și vârstei și prejudecăților nu ești încă în măsură să o înțelegi până la capăt. (Asta nu se învață în cluburi și break-urile de la școală, presupun ani și ani de studiu.)
Băiete, citește D. Stăniloaie (pentru a vedea ce înseamnă dogma) sau dacă nu-ți convine citește-l pe Lucian Blaga în aceeași problemă. Cunoașterea dogmatică este domeniul religiei, dar se pare că știința îl acceptă în propozițiile sale ultime în care, cică, se impune evidența, adică credința că e așa, fiindcă nu poate fi demonstrată nici validitatea, nici nevaliditatea unei axiome, de pildă, a axiomei potrivit căreia "naivitatea este necesară maturizării unora" (dacă o admit ca axiomă). E evidentă și-o accept ca atare prin credință și nu prin știință.
Somn ușor!