[Marimira]

Eu inteleg lucrurile mut mai simplu:Ce ne cere Domnul pentru a ne putea ierta?
Sa ne para rau pentru pacatul comis, sa ne cerem iertare de la persoana careia am gresit si sa ne schimbam atitudinea.

Intr-adevar se pot crea si confuzii. In naivitatea mea (prosteasca!)eu iertam orice, oricui si oricand de dragul crestinismului, astfel incat am semanat confuzii si neintelegeri ceor care mi-au gresit;pt k nu si-au mai perceput uneori greselile aruncand spre mine stari sufletesti rele in sensu ca eu as exagera lucrurile si atunci iertarea acordata uneori in avans nu le-a folosit.

Si acum am o mare capacitate de a ierta dar in conditiile in care observ ca cea/cel care mi-a gresit se caieste, isi cere scuze, isi schimba atitudinea -altminteri cui foloseste?!

Dar la fe si duhovnicul procedeaza in scaunul spovedaniei; intreaba daca ne pare rau de toate pacatele, se propune si dispune abandonarea pacatului - schimbarea de atitudine deci a celui ce a gresit- si se cere iertare- urmand ca abia apoi duhovnicul sa faca dezlegarea - intelegand ca si Dzeu iarta daca indeplinim conditiile iertarii (abandonarea pacatului-schimbarea de atitudine, pocainta, urmand a cere iertare celui pe care l-am nedreptatit si lui Dzeu) - deci nu oricum, oricand si oriunde.