[zaharia_2009]

Multa vreme, tinar fiind ma impaunam cu sofisme dracesti prin care puneam mare pret si multa ingimfare in stiinta acestei lumi din care ma invatasem. Astfel socoteam ca un spirit deschis,cult, instruit , progresist, ancorat bine in contemporaneitate si in realitatile lumii prezente trebuie sa nu aibe prejudecati de nici un fel , sa fie deschis si dispus la orice , sa stea cu cugetul si discernamintul la orice i se ofera , sa nu refuze apriori nimic , sa depuna efort in cercetarea si acceptarea cel putin initiala o oricarui lucru sau eveniment sau intimplare . Deci si pe mine ma credeam si ma vedeam spirit deschis si iluminat !
Fiind atit de fraierica(ca defapt acest comportament inseamna asta) si avind la baza moftul incarcarii mele stiintifice se lupta cu mine duhovnicul ca sa deprind invatatura si trairea duhovniceasca cit mai bine pt. a ma feri de caderi, de socuri si de inselari bine ticluite de ispititor, deoarece lumea nu este nici pe departe asa cum ar parea la prima vedere. Eu f. greu ma lasam pt. ca mi se parea ca as gresi si ca m-as comporta rau, retrograd, anacronic , stupid, precum un prost si nu un scolit .
Nu a lipsit mult si din cauza ,,deschiderii" mele am si inceput sa cad in tot felul de inselari si instrainari, sa simt gustul amar al pacatului si coltii ispititorului , sa gust din batjocura pe care mi-o arunca in fata scuipindu-ma ca pe un prost cu carte si aratindu-mi ca se sterge undeva cu toata stiinta mea lumeasca . Astfel am inteles ca stiinta este buna pt. un crestin dar mult mai buna este trairea in duh si adevar a toate poruncile si invataturile hristice. De atunci in colo incet-incet m-am schimbat dorind sa deosebesc cit mai bine dar mai ales cit mai usor ceea ce este neghina de griul curat . Asa am ajuns sa cred cu toata fiinta ca oricit de mult ar spune oricine sau oricit de tare ar dovedi stinta acestei lumi ca la mintuire se poate ajunge si pe alta cale decit pe cea a lui Hristos , este o mare minciuna. Singura cale este doar Hristos ! Oricit de mult ar sustine ateii si altii asemenea lor ca poti sa te cizelezi si sa ajungi un om model de bunatate si fratietate, de o etica ireprosabila infara credintei , este o mare minciuna deoarece martor il avem pe sf. Iacov ruda domnului care ne spune ca faptele fara credinta sunt moarte , ca si invers !
A crede ca omul poate ceva, orice, fara Hristos este o mare minciuna sau un sofism diabolic . Si Adam ca si Iuda si ca si papa romanul au crezut la fel, adica tot din dorinta de a fi ceva dar fara Hristos, si au cazut de nu s-au vazut !
Dara-mi-te sa credem ca fara Hristos , fara nimic, nimic de la Hristos putem ajunge la desavirsirea morala crestina : a iubi aproapele ca pe noi insine ?

Daca cunoastem asa bine invatatura crestina cum de mai putem spune ca nu putem respinge asa usor orice doar pt. ca nu este ortodox ? Cum ? Pt ca avem doar gindirea la Hristos dar trairea nu mai este acolo, este in alta parte .
Asta arata fara putinta de tagada , cum aratam si la threadul ,,Teolog cu diploma" , ca doar a gindi la Hristos nu este suficient pt. mintuire . Este esentialmente necesar sa traim in Hristos pt. a spera la viata vesnica !

Este o propunere de a vedea lumea inconjuratoare si de a gindi mereu la Hristos !