[ory]

Am ajuns sa cred ca budistii, nu trebuie sa scapam, sa ne vindecam de patimi, ci trebuie sa invatam sa le controlam, asa functioneaza si activitatea cea mai complexa a fiintei noastre, care este creierul si spiritul.
Tocmai de aceea nu am reusit in atatea mii de ani sa ne despatimim, pentru ca nu se poate, asta este firea noastra si evolueaza din toate punctele de vedere, si astfel am ajuns doar sa ne amagim si sa vorbim profund de aceasta amagire, ca de un vis mereu irealizabil...speranta credintei.
Romania exceleaza in avorturi, desi, se pare ca este crestina de atata timp si a luptat cu patimile sa se izbaveasca tot de atata timp, cam degeaba.
Daca nu invatam macar sa le intelegem si sa le controlam, nu vom ramane decat niste prefacuti ai unei credinte care nu reuseste niciodata sa izbuteasca cu adevarat.
Eu cred cu tarie ca pentru a ajunge la o adevarata credinta mai este nevoie si de educatie, cum este iubirea cu respectul, degeaba credinta daca ea nu poate fi sustinuta de un schelet consistent si atat de important realizat prin educatie.
Am intalnit multa rautate in credinta, doar datorita prostiei...sau, sa-i spunem a inconstientei, deseori s-a crezut eronat ca este de-ajuns sa ai credinta . Pana la urma, ce inseamna credinta, sau ce inseamna patima ?
Nu stiu, dar, pur si simplu nu mai merge cu atatea cuvinte frumos asternute si atat.....