[Andreea_me]

Din pacate si eu am fost pusa intr-o astfel de situatie si nu cred ca exista zi in care sa nu ma rog pt sufletele lor la unul dintre cei doi puiuti ai mei am facut avort din motive cunoscute mie si pe care as prefera sa nu le spun...si cel de-al doilea l-am pierdut prin avort spontan insa ma simt groaznic de vinovata pentru amandoi.La mine s-a intamplat ca un medic sa imi spuna ca nu pot avea copii decat foarte greu iar eu am crezut astfel ca m-am trezit ca am ramas insarcinata si pana la urma am facut avort...la cel de-al doilea cu o seara inainte sa il pierd am avut un vis cu un baietel mai maricel care ma striga mami, mami vreau si eu sa te rog ceva dar sa nu te superi..iar eu nu spune mami nu am cu cine sa ma joc aici las-o pe surioara mea sa vina la mine si atunci am inceput sa plang si am zis ca nu vreau asta ca de ce....ca vreau sa stea langa mine...si el ma tot ruga si intr-un final am acceptat si el a luat un buchetel de flori mici si i l-a dat si au plecat tinanadu-se de mana si imi faceau cu mana...am ramas foarte impresionata si a doua zi am inceput sa am scurgeri astfel ca atunci cand am ajuns acasa l-am pierdut si l-am si vazut....Am incercat sa fiu tare insa mereu ma gandesc la ei....si am un sentiment de vinovatie si ma apasa atat de tare.....nu cred ca m-am putut ierta....nu caut aici nici un fel de intelegere sau critica...ci doar mi-am expus povestea pentru a mai alina din durere....oricum acum am un baietel de 2 ani pe care il ador nespus de mult insa mereu imi vor lipsi ceilalati doi si ma voi gandi mereu la ei...ba chioar i-am botezat pe baietel Bogdan care inseamna darul lui Dumnezeu si pe fetita Briana Maria...stiu ca pt unii este o prostie insa pt mine nu e ....nu stiu daca Dumnezeu ma va putea ierta insa stiu ca ma iubeste ca altfel nu mi-ar fi trimis un alt puiut pe nume Andrei....sper doar ca sentimentu asta de vinovatie nu ma mai preseze atat de mult....acum astept sa vina duminica si sa ma duc la spovedit dupa atatia ani....Cat despre tine Christie e bine ca macar constientizezi ca ai gresit atunci cand ai facut avortul si iti spun sincer ca Dumnezeu te-a iertat cu siguranta daca avazut ca te caiesti si esti sincera....parerea mea sincera este sa te apropii mai mult de el...eu mi-am reprimat si inca imi reprim sentimentele...am plans atat de mult cand i-am pierdut....a fost o exp[erienta traumatizanta si fizic si psihic....am, simtit totul ....Trebuie sa te gandesti ca totul in viata are un scop, necunoscut de noi intr-adevar dar are un scop...Pe mine Dumnezeu m-a ajutat enorm chiar daca am gresit foarte multa de el sau fata de mine ...tot timpul ma rugam...ba chiar seara am un ritual de rugaciune...Si singurul lucru pt care ii multumesc este ca mi-a dat viata sa traiesc si sa ma bucur de ea...fiindca si eu urma sa fiu avortata de mama insa o matusa i-a deshis ochii si uite ca m-am nascut...de asta zic in viata nimic nu este intamplator