[dianagroza]

În prealabil postat de Iosif77

Eu nu cred ca, pentru faptele mele rele, pot arunca responsabilitatea asupra diavolului.

Dar cred ca faptele mele bune nu sunt meritul meu ci al lui Dumnezeu.
Nu este o superspiritualitate pioasa. Biblia ma indreptateste sa cred asa:

1. Orice avem bun in noi vine de sus.

Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbră de mutare. Iacov 1:17

2. Orice atitudine buna, orice gand bun, orice sfat bun, orice fapta buna nu este de la mine.
Am primit-o in dar de la Dumnezeu.

Căci cine te deosebeşte pe tine? Şi ce ai, pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te făleşti, ca şi cum nu l-ai fi primit?1 Corinteni 4:7

3. Orice fapta buna pe care o fac, de fapt Dumnezeu a pregatit-o mai dinainte pentru ca eu sa o pot face astazi.

Pentru că a Lui făptură suntem, zidiţi în Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gătit mai înainte, ca să umblăm întru ele.Efeseni 2:10

.

Pai si daca faci mai multe fapte rele inseamna ca Dumnezeu nu ti-a pregatit mai multe fapte bune, si asa nu poti sa fii mantuit. Cam asa ceva inteleg eu. In final, de fapt Dumnezeu este vinovat de putinele fapte bune si doar tu vinovat de cele rele. Parca am vorbi despre persoane diferite.
Pai si normal ca tot ce este bun este de la Dumnezeu, dar pentru faptele noastre noi ne facem responsabili, precum Adam si Eva. Daca ei au cazut inseamna ca nu au primit de la Dumnezeu gandul bun, fapta buna sau atitudine buna si de asta au fost alungati din Eden?

În prealabil postat de Iosif77

Dupa cum am aratat mai sus, sunt crestini care cred ca faptele bune nu sunt meritul lor si, prin urmare, nici mantuirea este meritul lor. Este un dar al lui Dumnezeu.

Daca faptele bune conduc la a fi mantuit, dar nu din meritul meu, atunci care este rostul?
Care este rostul meu pe pamant, daca nu acela de a ma feri de pacate si axa pe fapte bune pentru a ajunge la fericire? Deci care este meritul meu ca om pacatos?