Pe mine,chiar si cele mai mici intamplari negative sau perioadele de solitudine,m-au impins spre latura spirituala a vietii,astfel incat am convingerea ca aflarea unei asemenea vesti triste,m-ar face sa locuiesc la propriu,in biserica sau manastire.
Cel mai mult m-ar instrista ca nu voi mai putea vietui ca sa-i ajut si sa fiu un sprijin pt familie,pt cei dragi,cat si faptul ca acest eveniment le-ar provoca o durere afectiva,nu tocmai de trecut cu vederea.De multe ori,omit sa discut cu parintii mei multe din problemele care se ivesc,tocmai pt ca-i feresc de emotiile care stiu ca s-ar putea naste de aici,si asa ei se ingrijoreaza destul de des,si uneori inutil pt soarta mea,dar sa le mai dau si motive?
Prefer sa mint,ca sunt bine,merci-decat sa-i fac sa planga de mila mea...
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.
|