Eu nu as numi egoism atitudinea celor doi dupa caderea in pacat, ci mai degraba lipsa de responsabilitate ... Nici unul dintre ei nu si-a asumat responsabilitatea neascultarii de Dumnezeu. Iar din rai au fost alungati de El, pentru ca acestia nu se atinga de pomul vietii si al mortii. Daca ar fi mancat din pom, ar fi trait vesnic rupti de Dumnezeu, iar Creatorul nu a vrut sa se intample asta.

La fel si in cazul lui Cain. Pentru ca nu si-a asumat raspunderea nesupunerii inaintea lui Dumnezeu, a considerat ca fratele sau este vinovat pentru ca Domnului nu i-a facut placere jertfa adusa, si l-a ucis ...

Nu prea multe s-au schimbat in fiinta noastra de atunci ... Si acum ne place sa dam vina pe tot ce prindem, si tare nu ne place sa ne asumam raspunderea deciziilor pe care le luam. Si azi fugim de responsabilitate ...

In ceea ce priveste spovedirea si iertarea de pacate ... Mie imi este mai usor sa o fac inaintea unor oameni decat inaintea lui Dumnezeu. Stiu ca oamenii sunt la fel de supusi greselii ca si mine ... si de judecata lor nu imi este teama ... Dar, Dumnezeul pe care Il cunosc eu este un Dumnezeu sfant si drept. In fata Lui imi este cel mai greu sa vin, stiind ca nu L-am ascultat si ca nu am facut voia Sa. Atunci, cand merg inaintea Lui, atunci imi dau seama cat de mult am gresit. Cand respecti foarte mult pe cineva nu iti este usor sa vii inaintea lui, stiind ca este mahnit de greseala pe care ai facut-o. Si, desi stiu ca Dumnezeu iarta pacatele marturisite, marturisirea lor inaintea Sfinteniei Sale imi este un lucru foarte dureros de facut.