[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Sheeva

Vorba lui Eminescu : " Intre carcater si inteligenta n-ar trebui sa existe alegere ; inteligenta o gasesti prea des, caracter prea putin "

Frumos. Dar, după mine, accentul cade pe "nu ar trebui să existe alegere". Noi, prea adesea ne imaginăm că omenia şi cultivarea spiritului sunt ca două braţe ale unei balanţe, încât excesul dintr-o parte ar duce la deficit în cealaltă. Exact aşa facem şi când comentăm parabola bogatului nemilostiv, calificând în mod greşit sărăcia ca virtute şi bogăţia drept păcat. Aşa cum Isus a avut următori bogaţi, precum Iosif din Arimateea ori femeia cu nardul de preţ, care acum împodobesc cu prezenţa lor Tronul cel preaînalt, aşa a avut nu numai pescari care nu ştiau să scrie în jurul Său, ci şi farisei şi cărturari din cei "care ştiau Legea pe de rost". Desigur că vă amintiţi de Nicodim şi de convorbirea lui nocturnă cu Isus, pe Muntele Măslinilor.
Aşa cum noi credem că bogăţia nu este un păcat în sine, ci credem că cei bogaţi sunt expuşi la riscuri specifice, tot aşa credem că o grijă pentru cultivarea minţii nu este păcat în sine, ci predispune la riscuri specifice, tot aşa cum ignoranţa vine cu riscurile ei. Avem în Sinaxar atâtea exemple de sfinţi care le-au îmbinat pe amândouă. Iată-l pe Sf Ioan Gură de Aur, mare cărturar şi mare nevoitor. Iată-l pe Sf Ioan Scărarul (Ioannes Climax), ascet şi mistic ce poseda o apreciabilă cultură. Şi, înaintea tuturor, Apostolul Neamurilor, pregătit ca Învăţător la şcoala celebrului rabin Gamaliel, care putea vorbi oricând în Adunarea Înţelepţilor din Atena, dar putea vorbi şi nevolnicilor, fiecăruia pe limba lui adresându-se. Acestea sunt modelele noastre. Bunul Dumnezeu ne-a dăruit o inimă şi o minte în speranţa că o să le folosim pentru ca, cercetând minunile Lui ("făcutu-ne-ai cercetători, Doamne!") să crească iubirea noastră pentru El.

În Cristos,
M.D.