Citat:
În prealabil postat de Noesisaa
In mod practic, vorbesc adevarul. Practica romaneasca a denaturat practica normala. Acei duhovnici gresesc. Daca un om nu are pacate grave pe suflet, de ce sa nu se impartaseasca?
Sigur, impartasania in nevrednicie este osanda, asa ne spune Sf. Pavel. Ceea ce nu inseamna ca trebuie sa stai cu nevrednicia pe suflet pana la postul urmator cand postesti trei zile, te spovedesti 1 minut si apoi vii duminica cu 10 minute inainte de Sf. Impartasanie ca sa te impartasesti, cum multi romani fac, si ai impresia ca in general esti in comuniune deplina Biserica lui Hristos. Esti, pana la urmatorul pacat grav, cand nu mai esti, fiindca un pacat grav te face nevrednic sa te impartasesti.
|
Cred ca cea mai buna explicatie a dat-o domnul Erethorn. Nu exista interdependenta intre aceste doua, ci o relatie de la parte la intreg, excomunicarea implica automat si oprirea de la impartasanie pe langa multe altele.
Draga doamna, da nu vorbesc de ce fac unii, sa fie sanatosi, fiecare cu capul lui.
Nu intelegeti in intregime ce reprezinta aceasta taina. Daca mergem pe firul acesta, majoritatea covarsitoare nu este demna sa se impartaseasca, are loc o transformare in trupul si sangele Domnului.
Si nu cred ca sunteti in masura sa masurati dreptatea cu care unii preoti decid sau nu sa opreasca de la impartasanie.
Dar, de fapt, ce intelegeti dvs prin "pacate grave"?