Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Primul pas în direcția relativismului este ideea că adevărul nu este obiectiv. O asemenea ciudățenie, cum că adevărul nu e ceva în afara noastră, ci zace între urechile nostre e relativ nouă în istoria filozofiei. Marele pericol este că de la relativismul doctrinar se ajunge în mod necesar la relativismul moral, fiindcă morala este mereu emergentă ideilor. Va să zică: dumneata ai adevărul dumitale și eu am adevărul meu. Prin urmare, faptul că hoția este un lucru rău poate să fie adevărat la dumneata, dar nu și la mine. Deja de astăzi vedem cum sunt dezincriminate: pruncuciderea, preacurvia și sodomia. Mâine va fi dezincriminată eutanasia, iar poimâine hoția. Deja codul penal, care încă mai incriminează hoția, e valabil numai pentru căței. Dar asta e, deja, altă poveste.
|
Asa este. De la atata relativizare ajungi sa nu mai fii sigur de nimic si chiar sa fii de acord cu pruncuciderea, preacurvia si sodomia(ca sa raman pe exemplele tale) pentru ca pacatele astea sunt ambalate cu alte denumiri si in urechile noastre proaste suna corect si valoros; in timp ce tu vorbesti de pruncucidere, altii vorbesc despre dreptul si libertatea femeilor de a avorta.