Citat:
În prealabil postat de costel
Unii au termen de comparatie. Am stat cu cineva la o masa si imi spunea ca intr-o anumita perioada au avut servitori, ca parintii lor nu au fost lipsiti de servitori. A venit comunismul, le-a luat averea si acum nu-si mai permite asta. Acea persoana spunea ca si-ar fi dorit sa fii trait in timpul parintilor.
Deci, sunt si persoane care nu au doar fantasme. Problema e ca oamenii privesc secvential si nu integral trecutul. Nu cunosc integral viata parintilor ca sa ravneasca la ea, si chiar daca ar fi fost asa, uitam ca fiecare ne nastem cu anumite daruri, care se inmultesc cel mai deplin in timpul pe care il traim si nu in alt timp.
|
Ai dreptate, eu ma gandeam exclusiv la contemporani care-si doresc sa traiasca in Evul Mediu, de exemplu. La asemenea distante in timp nu exista nici macar amintiri estompate de trecerea anilor, exista doar imaginatia omului.
Exemplul pe care l-ai dat tu, insa, este plauzibil si nu tine de domeniul fanteziei.