Citat:
În prealabil postat de MariS_
de ce cei mai multi dintre noi inversam acea ordine si ne razboim mai intai cu lumea, cu cei din jurul nostru si, daca mai apucam, la urma de tot, incepem asa incetisor si bland sa ne ocupam si de dusmanul din noi insine?
|
Ca regulă generală, Isus vorbea foarte blând oamenilor. Totuși, există trei ocazii, relatate în Evanghelii, când pare că Blândul Isus Și-a pierdut cumpătul, când vorbele Lui au fost neobișnuit de caustice. Acestea sunt: când a vorbit fariseilor, când a întâlnit smochinul cel neroditor și când i-a găsit pe simoniaci la Intrarea în Templu. Prima dintre ele este foarte relevantă pentru întrebarea pusă: a sublinia mereu paiul din ochii altora, în timp ce nu vezi bârna din proprii ochi înseamnă fariseism. Fariseul este cel care începe cu lupta exterioară și nu se ocupă niciodată de el. Este "mormânt văruit", una din cele mai "tari" metafore folosite de Domnul nostru.
În comparație cu simplul păcătos, cu cel care nu a început nici o luptă, nici interioară, nici exterioară și spune "despre ce război nevăzut vorbești dumneata, că nu văd nimic !", fariseul își îngreunează situația. Motivul este arătat în Carte: cu aceleași criterii cu care judecăm, vom fi judecați.