[MariS_]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Războiul nevăzut trebuie să îl purtăm cu aceşti trei duşmani: diavolul, noi înşine şi lumea.
-diavolul: el nu vrea ca noi să ne bucurăm de slava de care el s-a bucurat odată, dar a pierdut-o. Aşa cum vedem că fac şi unii oameni răi, el nu se mulţumeşte cu căderea lui, ci vrea să îi antreneze pe cât mai mulţi în căderea aceasta. Are felurite tehnici, dintre care cea predilectă este sugestia diabolică.
-noi înşine: aplecarea noastră spre păcat, dată de natura noastră îmbolnăvită de neascultare. Patimile noastre, gândul nostru scurt, care mai mult de burtă nu ţinteşte. Goana după imediat.
-lumea: nu e vorba de lume cu frumuseţile ei, ci de lumea plină de false învăţături, de falşi prieteni, dintre care unii ne spun că nu există Dumnezeu, alţii că există, dar nu a spus ceea ce a spus. Că Biserica e o invenţie, ori altele de felul acesta. Prin erorile lor, ca şi prin exemplul lor rău, ne pot abate de la drumul nostru.

Dacă i-am identificat pe cei trei duşmani ai noştri, să vedem acum unde anume se desfăşoară lupta nevăzută. Teatrele de luptă sunt tot în număr de trei, în această ordine: noi înşine, Biserica şi lumea.

-lupta din noi înşine, războiul cel interior, este cea cu care trebuie început. Rostul ei este de a ne converti, adică de a ne transforma în Cristos. Golindu-ne de noi şi umplându-ne de El vom fi adăpaţi la apa cea vie. Nu există "om nou", decât omul în Cristos.
-lupta din Biserică înseamnă că trebuie să fim, fiecare la locul nostru, agenţii prin care Cristos realizează indefectibilitatea (=nepierirea) Bisericii. Să îi întărim pe fraţii noştri. Să îi ajutăm pe cei mai slabi. În special în cazul nostru, al laicilor: să creştem copii cu iubire pentru Tatăl lor, care este în Cer, şi pentru Maica lor, Biserica.
-lupta din lume înseamnă să facem în aşa fel încât Cetatea Oamenilor să fie Cetatea lui Dumnezeu. Când spunem "lume" nu spunem "mapamond", ci spunem: familia noastră, serviciul sau şcoala noastră, strada noastră, oraşul şi ţara noastră. Pentru ca lumea toată să Îl încoroneze pe Împăratul nostru, trebuie ca mai întâi El să fie încoronat în aceste locuri mai mici.

Mihnea, impecabil ai descris cei trei dusmani ai nostrii, ca si ordinea in care se duce lupta. Ce ma nedumireste pe mine, fara sa fac referire explicita sau implicita la cineva, poate doar la mine, este de ce cei mai multi dintre noi inversam acea ordine si ne razboim mai intai cu lumea, cu cei din jurul nostru si, daca mai apucam, la urma de tot, incepem asa incetisor si bland sa ne ocupam si de dusmanul din noi insine? Repet, e o intrebare generala fara sa vizeze pe cineva.
Har, smerenie si jertfa de sine.