[anna21]

În prealabil postat de Traditie1

E adevărat că cunoaşterea i-a dus pe mulţi la necredinţă, dar este opţiunea lor. Însă chiar şi aşa, necredincioşi, sunt mai câştigaţi decât cei fără educaţie, pentru că aceste cunoştinţe lumeşti pe care le au le vor lua cu ei în veşnicie şi tot odată îi ajută să fie mai chibzuiţi şi până la urmă să ajungă la Dumnezeu.

Dar credinţa în sine nu e o virtute. Credinţa nu înseamnă cunoaştere iar Mântuitorul spune că cunoaşterea e cea care ne mântuieşte:

Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis

Şi dracii au credinţă dar nu au cunoaşterea lui Dumnezeu, de aceea sunt răzvrătiţi. Şi ei, ca şi cei care resping cunoaşterea, sunt prizonierii unor prejudecăţi. Răul e întotdeauna născut din necunoaştere, din prostie.


A elogia credinţa simplă a maselor nu este însă înţelept, pentru că această credinţă simplă e de fapt doar o superstiţie, nu e bazată pe cunoaştere ci prin preluarea mecanică a unor tradiţii, în bună măsură false. Cum s-a văzut şi într-un reportaj făcut la televizor, oamenii serbau Crăciunul şi Paştele fără a şti ce reprezintă ele. Scopul omului e să ajungă la cunoaştere, la esenţă şi pentru asta trebuie să conştientizeze relativitatea acestor tradiţii.

O credinţă formală fără ascensiunea în cunoaşterea lui Dumnezeu e egală cu zero, iar cunoaşterea lui Dumnezeu începe prin cunoaşterea lucrurilor create de El. Cei care propovăduiesc neştiinţa propovăduiesc închiderea faţă de Dumnezeu, dintr-un fanatism bazat pe confuzie, pe o credinţă în lucruri false.

Credinta chiar este o virtute.

Cred ca tu faci o confuzie intre credinta si superstitie.

Credinta presupune cunoastere, altfel este doar o superstitie.

Cunosc oameni care pun icoana deasupra patului, merg la biserica si aprind lumanare (dar nu stau la Sf. Liturghie).. etc... Dar habar nu au ce se intampla la Sf. Liturghie, nu stiu sau nu ii intereseaza ce trebuie sa faca pt a fi mantuiti etc.. Aceea nu este credinta.
(Si cei la care ma refer scriind aceste randuri sunt chiar intelectuali)


Cunoasterea fara scop nu are nici o valoare.
Stiu oameni care au o cultura f bogata, dar sunt complet opaci in ce priveste credinta, mantuirea sufletului etc.

Asta nu inseamna, bineinteles, ca as avea ceva impotriva cunoasterii.



Cred ca omul actual desi este coplesit de informatii, nu gandeste mai mult sau mai bine decat omul de acum 100-200 ani.
Cred ca noi dispunem de o capacitate limitata de procesare a informatiei si trebuie sa ne "menajam", sa nu ne suprasolicitam cu stimuli informationali care nu ne sunt de nici un folos.
(din aceasta perspectiva, cred ca televiziunea si mass media in general, mai mult tampeste omul..)
Dar sa revin cu un exemplu: am o cunostinta medic ginecolog. Omul era foarte presat cu un examen important, invatat ore intregi.. si am iesit la un spectacol intr-o seara cu el. Primul actor care a intrat pe scena era o femeie cu burta mare, purtand o imensa clepsidra verde.. Avea un rol secundar, a aparut de multe ori pe scena. Dupa spectacol il intreb in ce luna era femeia gravida (dupa estimarea mea era lejer in 7 luni!).. ma priveste uimit si zice" dar nu era nici o femeie gravida!"
Ce sa inteleg din asta?


De multe ori am observat ca oameni cu care discut nu inteleg anumite idei (chiar daca au eticheta de intelectuali), iar unii pur si simplu par a "pierde" propozitii intregi din ceea ce exprim.
Opinia mea este ca oamenii sunt prea coplesiti de informatii inutile si mintea lor se "apara" haotic, fara discernamant (nu stiu daca ma fac inteleasa), "taind" informatii la intamplare.

In mod similar, cred ca omul este suprasolicitat afectiv (tot prin mass media): ii sunt declansate afecte (teama, in principal, nesiguranta, mila, simpatie, veselie etc..). Dar aceste afecte fiind legate de o lume iluzorie (cea a mass mediei), prea putine resurse de traire REALA raman pentru membrii familiei, planuri de viitor, autoanaliza etc.


Ca sa fac un rezumat: cred ca problema nu este lipsa de cunoastere, ci faptul ca omul si-a cam pierdut exercitiul gandirii. Fiind coplesit de informatii din toate directiile si avand prea putine resurse (timp pt verificare si analiza, energie etc), a capitulat intelectual si ia decizii la intamplare sau mai simplu, decid altii pt el ce sa faca, ce sa gandeasca, ce sa aleaga etc.. (adica a ajuns omul ca o maimuta).

Daca te opresti si spui" dar DE CE sa fac asta? ce daca restul lumii face asa, eu cred ca nu e corect", vei fi considerat nebun.