[Dumitru73]

În prealabil postat de vsovivi

Păi asta spun şi eu, deci frângerea se accentuează.

Iar la eclipsa de lună e vorba că se trece de limita dreptei finite, se ajunge să se vadă că vine lumina din partea aialaltă şi e vorba de reflexiile în păturile atmosferice.

Căci dacă pământul ca glob ar fi între lună şi soare treptat, ar trebui ca lumina, strălucirea pe partea luminată a lunii să scadă treptat, dar nu se întâmplă acest lucru, ci strălucirea rămâne aceiaşi, şi deci e vorba doar că se depăşeşte lungimea dreptei finite şi e vorba de reflexiile din păturile de jos atunci când e faza maximă, când luna este roşiatică şi în beznă. Şi apoi apare ca luminată din partea aialaltă la intensitate maximă, lucru care ar fi absurd din moment ce pământul ar acoperi mai mult de două treimi din soare, deci strălucirea lunii pe partea luminată ar trebui să fie de două-trei ori mai mică, lucru care nu se observă, deci nu se interpune pământul între soare şi lună la eclipsa de lună ci ele trec de lungimea maximă a dreptei ce le uneşte.

Şi nici măcar nu sunt sferice soarele şi luna deşi par, ci ele doar la eclipsa de soare formează împreună o sferă perfectă, când preţ de o clipă, egoismul dragostei lor perfecte face să nu mai avem noi lumină pe pământ. Şi atunci aprindem câte o lumînare ca să nu rămânem în beznă nici măcar o secundă, căci e urât în întunericul cel mai dinafară.

poate sunt eu pre prost, de nu inteleg explicatiile tale.
asta ar fi grav pentru mine. de aceea intreb:
intelege cineva si este de acord cu explicatiile lui vsovivi?