Gura mutului – Manuscris cu răspunsuri date în scris de Arsenie Boca din vremea când nu putea vorbi

• Pot să mă căsătoresc cu un străin?

Nu vreau ca neamul acesta, care are o aşa de mare chemare la Dumnezeu, să se corcească

• Să-i iubim pe toţi oamenii, dar nimic din cele omeneşti.

• Asceza (înfrânările de orice fel), fără iubire, e departe de Dumnezeu.

• Ştii că Mântuitorul şi Împărăţia lui Dumnezeu locuiesc şi înăuntrul nostru. De aceea, nu ne mântuim noi, ci El ne mântuieşte. Dar, pentru neputinţele firii noastre, slăbite de păcat, nu trebuie să ne întristăm, că şi Dumnezeu se întristează cu noi. Dumnezeu iubeşte o pocăinţă senină; aş zice zice că pocăinţa cea mai plăcută lui Dumnezeu a fost a femeii ce a greşit mult, dar în loc de orice altă pocăinţă, L-a iubit cu atât mai mult pe Iisus. Vreau să zic, dacă nu v-aţi tot măcina mintea cu păcatele – ajunge cât le pomeniţi în spovedanie -, dacă nu v-aţi otrăvi gândul cu ele, aţi lăsa toate înapoi şi v-aţi însenina faţa şi inima de dragul lui Dumnezeu, care poate El ceea ce la oameni este cu neputinţă… Seninătatea, asta care nu scade, asta aş vrea să o prindeţi de la mine.

• Cine-i îngust la minte, n-are leac nicăieri.

• Mulţi sunt betegi la minte decât la stomac.

• Dacă împiedici un guturai prin medicamente, îl transformi în alte primejdii – ex. sinuzită. Lasă fazele obişnuite ale bolii – că-i usoară – că-i cel mai bun leac al ei. Ferirea de frig ajunge.

• Obişnuit, lucrurile cam imposibile sunt la capătul alergării spre desăvârşire.

• Parcă toate lucrurile unui om seamănă cu stăpânul lor.

• Păcatul cel mai mare este răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu – atinge prima generaţie şi se nasc orbi. Păcatele bunicilor şi străbunicilor ca fumatul, băutura, curvia, atinge a treia generaţie. Să ne cunoaştem străbunicii şi să ne rugăm pentru ei.