[maria25]

Ca tot vorbiti de Pr. Cristian Pomohaci... sa va povestesc si experienta mea.

Ma decisem sa plec in aceasta aventura, daca o pot numi asa, dupa ce citisem testimonialele de pe site-ul bisericii iar inima mea franta de catre tatal copilului cauta cu disperare alinare si nu o afla nicaieri...

In 2008 inceput de iarna, dupa multe si obositoare ore petrecute cu trenul, am ajuns si eu la Mosuni... Era zi de vineri. Frig rau.

In fata bisericii era plin de masini de Bucuresti. De la cativa oameni am aflat ce anume trebuie sa cumpar, de la ce tanti si ca e musai cu fusta si batic. Fusta mi-a dat o tanti de acolo. Abia ma incapea, ca eram si cu pantaloni si cu burtica de gravida. O basma am gasit in rucsac. Biserica era plina ochi de lume. Dupa ce am dat pomelnicul (parca) la altar, mi s-a spus ca trebuie sa cumpar 50 de lumanari si de atunci incolo trebuie sa spun timp de 50 de zile de 50 ori pe zi Tatal nostru. Asta mi-a spus-o un baiat pe nume Alin.

Atmosfera din biserica, de la slujba... ce sa va spun, sincer... cam ca la pocaiti. Cantece, rugaciuni colective (daca le pot spune asa) cu voce tare... femei care spuneau cu voce tare si dintr-odata, Amin, Slava etc... Am ramas profund impresionata cum toata lumea stia Psalmul 50 de ex pe de rost (mie mi-a fost rusine ca nu l-am stiut), cum toti se cunoasteau intre ei, cum se dicuta in Biserica... Fara sa supar pe nimeni, 'atitudinea' asta daca o pot numi asa, eu nu am intalnit-o la ortodocsi... stiu doar ca pocaitii obisnuiesc sa fie asa...

Dupa slujba, acel baiat Alin impartea afara biletele cu numere. Si in functie de numarul primit (cine nu avea, primea.) se putea discuta cu parintele. Bineinteles ca se facea strigare si oricum asta se intampla dupa slujba. Eu am primit un numar cu trei mii si ceva... Desigur ca nu am intrat caci duminica dimineata mai intrasera 2 oameni si anume numarul 1 si 2 parca (reveniti pentru a nu stiu cata data)...

Noaptea in jurul orei 12 parca, eram adunati afara in curte asteptand sa inceapa slujba de dezlegari. De doua ori mai multa lume ca la pranz. In curte erau 2 maicute cu o femeie posedata. Nu o sa uit niciodata cum facea femeia respectiva si ce urlete si haraituri ieseau din gura ei... Mi-a fost tare teama... Cei cu probleme stateau in fata, langa preot. Ce sa va zic, am fost chiar in spate, imbrancita, toata transpirata si abia puteam sa suflu, apoi sa mai imi protejez si burtica de atatea imbrancituri... Imi aduc aminte doar ca mi s-a parut o vesnicie si ca la un moment dat se rostea o rugaciune la care trebuia sa ne tinem toti de mana si a parut infricosator, pentru ca preotul incerca sa scoata pe cel rau din cei cu probleme...

Am dormit la pranz la casa parohiala si noaptea la niste oameni foarte de treaba.

Dimineata, duminica fiind, am plecat. Nu am mai stat la slujba ca nu ma potriveam cu plecarea trenului si la parintele nu reusisem sa intru... M-au dus niste oameni cu masina pana in Tg. Mures.

Cam asta a fost povestioara mea...