[Mihnea Dragomir]

Eu zic că ar fi fain să se procedeze aşa: se aruncă la coş cam nouă zecimi din Biblie şi se rămâne numai cu Noul Testament. Din N.T. se scoate Revelaţia (Apocalipsa), care e neclară (şi, dealtfel, ultima încorporată în Canon). Se mai scot Epistolele, care sunt contextuale, adică e vorba numai de lucruri fără relevanţă pentru zilele noastre. Rămân doar Evangheliile. Şi Faptele. Dar numai Faptele care ne convin, faptei cu cei doi omorâţi prin rugăciunile lui Petru şi celorlalţi fiindcă au tăinuit averea îi dăm "delete", că ne încurcă. Cum Luca nu a trăit în vremea lui Isus, iar Marcu nu e clar dacă e scrisă de Marcu, rămânem cu Matei şi cu Ioan. Din Matei se şterg pasajele care nu ne convin, spre exemplu acela cu "pe această piatră...etc". Ioan ne convine o vreme, că nu zice nimic de naşterea şi copilăria lui Isus. Este "evanghelia teologică", şi noi, se ştie, suntem teologi care va să zică. Partea proastă cu Ioan e că descrie cam mult moartea şi învierea. Trebuie scos de la capitolul 18 încolo.

Deci, ce ne trebuie nouă toată Biblia ? Să rămânem cu Ioan cap 1-17. Deocamdată.

Idem trebuie procedat şi cu patristica. Nu sunt cam mulţi Sfinţi Părinţi ?