La Botez, diavolul este alungat din adâncul sufletului iar Hristos se sălășluiește și tronează înăuntrul lui.Botezul este începutul vieții veșnice . Prin Botez, omul se unește cu întreaga Sfântă Treime, devine părtaș al vieții veșnice a Fiului lui Dumnezeu răstignit și înviat din morți, intră în Împărăția cerurilor, pentru a se bucura împreună cu El de iubirea Preasfintei Treimi. Botezul pune pe primitorul lui în relație intimă nu numai cu Hristos, ci cu întreaga Sfânta Treime, căci Hristos este Fiul Tatălui și ne face și pe noi, în Sine, fii ai Tatălui, eliberându-ne de robia stihiilor impersonale și a patimilor .
În scrierea sa Despre Botez sau, mai precis, Răspuns acelora care se îndoiesc de dumnezeiescul botez, a scriitorului filocalic Marcu Ascetul, inserată de Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, traducătorul și tâlcuitorul Filocaliei în volumul I al colecției, Marcu Ascetul vorbește despre Botezul lui Hristos, prezentându-l ca pe o lucrare de împărtășire a Duhului Sfânt, cu toate darurile și puterile lui. Tot atunci, unul din cei care se îndoiau de dumnezeiescul botez, prezintă și întrebarea: Atunci pe cine primește în chip tainic cel ce s-a botezat? Pe Hristos sau pe Duhul Sfânt? Căci o dată ai spus că locuiește în el Hristos, altă dată, Duhul Sfânt? Părintele filocalic răspunde și menționează că pe Duhul Sfânt Îl primim prin botez. Dar fiindcă Acesta e numit și Duhul lui Dumnezeu, și Duhul Fiului, de aceea prin Duhul primim și pe Tatăl, și pe Fiul, iar fiindcă Duhul nu se desparte de Tatăl și de Fiul, de aceea mărturisim că în El se află Treimea, dată fiind dumnezeirea Sa. Căci precum în Tatăl este Fiul și Duhul Sfânt, și iarăși în Fiul Tatăl și Duhul, așa și în Duhul este Tatăl și Fiul nu prin amestecarea celor trei ipostasuri, ci prin unitatea aceleiași voințe și dumnezeiri. Drept aceea și noi, fie că numim pe Tatăl în parte, fie că pe Fiul, fie că pe Duhul, prin numele cel Unul numim Treimea în înțelesul în care am spus .
Cu alte cuvinte, Botezul este momentul sălășluirii minunate a Preasfintei Treimi în sufletul creștinului.
Diadoh al Foticeii subliniază că, până la Botez, omul se află sub influența nemijlocită a diavolului. În adâncul sufletului său șerpuiește diavolul, iar Hristos lucrează asupra acestui suflet oarecum din afară. Demonii foiesc ca niște șerpi în adâncurile inimii, neîngăduind câtuși de puțin sufletului să caute spre dorința binelui . Strecurându-se ca niște nouri întunecoși prin părțile inimii , ei iau chipul feluritelor împrăștieri, ca, furând mintea de la pomenirea lui Dumnezeu, să o desfacă de convorbirea cu harul .
|