În cuprinsul Sfintei Scripturi, lumina înseamnă ceva ce este arătat, ceea ce se vede, este simbolul lui Dumnezeu, izvorul luminii, simbolul Mântuitorului Iisus Hristos, care a venit pe pământ „lumină din lumină“. Arheologia biblică reliefează că, la majoritatea popoarele antice, lumina era simbolul vieții. La romani spre exemplu, cu ocazia capturării unei cetăți, viața prizonierilor atârna de timpul ce se scurgea până la sfârșirea lumânării aprinse de învingători. La evrei, în Sfânta Sfintelor, ardea lumina eternă ca simbol al eternității lui Dumnezeu. Biserica noastră a întrebuințat, la începutul ei (Cincizecimea a fost tot un eveniment petrecut sub impactul luminii, prin limbile de foc ce s-au coborât din cer asupra apostolilor), lumina, în cadrul serviciilor divine, nu atât în scop de lumânare, cât mai ales ca simbol.
|