[Florin Constantin Ilie]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Domnişoară Iniţiata, se observă că sunteţi neiniţiată în cele ale Scripturii. Aşa cum scrie în Facerea 1,3-5, Dumnezeu Şi-a început Creaţia cu o zi de lucru- ziua întâia a săptămânii (numită azi pe româneşte duminica).
Şi nu trebuie să vă jenaţi pentru ce mi-aţi zis: v-am înţeles şi v-am iertat. Doamne ajută!

@tricesimusquintus

Măi omule,
Voi aceştia care rătăciţi prin locuri fără de apă, cu toate că gura voastră spune câte ceva (ceea ce e şi normal, e un tic căpătat din repetiţia fără de înţelegere a unor texte...), dar despre Adevăr mută este (precum mut şi surd vă este şi duhul călăuzitor); voi aceştia care nu vă ruşinaţi să daţi buzna neinvitaţi în locurile unde nu nu se cuvine să intraţi decât spre ascultare smerită de cuvinte dumnezeieşti; voi, obraznici şi fără de minte, sărmani amăgiţi - tăceţi şi ascultaţi şi mulţumiţi Domnului pentru mare mila Sa; şi vă temeţi de Dânsul:
Ziua întâi a săptămânii este zi de lucru. O spui şi tu, tricesimusqui... (nu cunosc acest nume!), dar nu înţelegi. Da, e prima zi de lucru, de lucrare dumnezeiască, de lucrare duhovnicească, căci se cuvine ca toate să le începem cu Dumnezeu. Aşadar, desfundă-ţi urechile acoperite de duhul obrăzniciei şi ia aminte - slujbă=lucrare. Slujba sfintei şi dumnezeieştii Liturghii (să mai adaug şi că "liturghia" înseamnă slujire?...)este cu dreptate şi întru Adevăr o lucrare cinstită, bineplăcută şi în rânduială dumnezeiască. Lucrare, lucru... prima zi de lucru. Şi nu orice fel de lucru, ci cel cuvenit omului, după cum a voit Dumnezeu de când l-a creat: lucrare sfântă, împreună lucrare cu Dumnezeu.
Deci, da! Duminica e prima zi a săptămânii (ca să nu mai adaug aici şi faptul că e şi ziua a opta a săptămânii, că dacă cele simple nu le vezi, cu atât mai orb eşti la cele de taină...), ÎNTÂIA ZI DE LUCRARE, a Capului dimpreună cu Trupul Său ales, adică a lui Hristos-Domnul şi Dumnezeul cel viu, întru care sunt în aceeaşi lucrare de care pomeneam şi mădularele Sale, drept-slăvitorii Săi, ortodocşii.
Apoi...
Ziua a şaptea, ziua de odihnă... (ah, dar mă tem că iarăşi spurcatul acela de duh îţi va blegi urechile), ziua de odihnă este ziua în care mori. Sau mor. Ziua Morţii. Şi doar cei ce se închină în Duh şi în Adevăr lui Dumnezeu au odihnă în această zi, prin Domnul Hristos, Cel ce S-a pogorât la iad şi a sfărâmat porţile acestuia şi a legat pe Satan, până la o vreme... . Şi dacă se cuvine să începem toate cu Dumnezeu (în ziua întâi - duminica), tot aşa se cuvine să terminăm (să murim) cu Dumnezeu, "ca să înviem împreună cu El"(Sf. Ap. Pavel). Iar sâmbăta, în ziua morţii, să zicem "culcatu-m-am şi am adormit, sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini"... . "Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă. Ziua întâi". ZIUA. Adică zi, adică lumină. Înţelegi (Doamne miluieşte!)? La voi ce e? Ce cinstiţi voi? E zi, e lumină acolo, sau seară încă???
Vezi că ai un îngeraş cu coadă după ureche. Zi-i să tacă, în numele Domnului nostru Iisus Hristos, şi vino la lumină, în prima zi, ziua Învierii, care să fie şi a ta, frate, căci mai ales pentru cei păcătoşi a venit Domnul, dintre care cel dintâi sunt eu.
Cine ştie... poate nu degeaba s-a "întâmplat" toată istoria asta.
...
Iar noi, fraţi ortodocşi, să nu dormim că râd şi dracii de noi.