Confessio de Bartolomeu Valeriu Anania
Doamne tinde-ti patrafirul
Peste fata mea de lut,
Sufletu-mi neghiob si slut
Sa-l albesti cu tibisirul
Cand amurgu-si toarce firul
Peste-un pic de gand tacut.
Sa-Ti vorbesc, ne-aud vecinii,
Iar osanda e pacat;
Eu stau pe un colt plecat
Si sa-mi scriu povara vinii
Pe cand Tu, la vremea cinii,
Sa-mi soptesti ca m-ai iertat.
Aciuati pe-o vatra noua
Vom purcede spre nou cant;
Eu, o mana de pamant,
Tu, lumina-n strop de roua,
Migali-vom cartea-n doua;
Tu, vreo trei, eu, un cuvant.
Si-ncaltandu-Te-n sandale
Sa pornesti pe drum stelar,
Intr-a slovelor chenar
Eu opri-Te-voi din cale
Si-n minunea vrerii Tale
Te-oi sorbi dintr-un pahar.
|