În prealabil postat de MariS_

Exista liber arbitru si exista discernamant. Intre ele exista asemanare dar si
deosebire. Asemanarea e ca ambele fac o alegere. Deosebirea e ca in timp ce
liberul arbitru permite alegerea intre doua sau mai multe optiuni (Adam pe Eva!),
discernamantul face o alegere intre bine si rau. Discernamantul este pe o treapta
superioara liberului arbitru. Liberul arbitru face o alegere "dupa cum imi convine
mie", pe cand discernamantul alege "dupa cum ii place lui Dumnezeu". De aceea
liber arbitru au toti oamenii, cu discernamantul, insa, stam un pic mai rau. De ce?
Pentru ca discernamantul cere o virtute foarte inalta: darul deosebirilor sau
dreapta socotinta. Aceasta este o virtute foarte inalta si este un dar al Duhului.
Aici s-a dezbatut discernamantul, nu liberul arbitru, si acesta din mai multe pdv:
rational, budist, yoghin. El are acelasi calapod si de aici impresia ca e identic,
insa in crestinism accentul cade nu pe ratiune sau pe identitatea Atman=Brahman,
ci pe darul Duhului Sfant. Cine are acest dar acela stie sa faca deosebirea intre
bine si rau si deci, implicit, si alegerea cea corecta. Numai ratiunea nu ajuta.
Har, smerenie si jertfa de sine.