Râsul nu este, luat în sine, nici păcat și nici virtute, ci fapt moral neutru. Din aceeași categorie cu somnul, de exemplu.
Ca orice fapt moral neutru, râsul devine rău când are o finalitate rea și bun când are o finalitate bună. De exemplu, anumite ironii la adresa aproapelui, spre a-l înjosi ori făcute din pizmă, sunt păcate: deci nu râsul, ci ironia sau pizma.
Când este folosit cu intenția de a îndrepta moravurile, râsul este un lucru bun. "Ridendo, castigat mores" spuneau cei dinaintea noastră.
|