Un alt om, de asemenea presupunem că, se obișnuiește să-și înceapă ziua cu un pahar de băutură. Apoi, pe parcursul zilei, nu va pierde multe ocazii de a mai da de dușcă câte ceva. Această continuă beție devine o stare de normalitate pentru el. Devine o a doua natură. Pentru că deși prima lui natură este de om, a doua, vizibilă pentru toți cei care-l privesc din afară, este de bețiv. Cine-l va mai putea privi altfel atâta vreme cât această stare și obișnuință ajunge să-l definească?
Alt om, poate, s-a obișnuit să dea slavă lui Dumnezeu la orice lucru care i se întâmplă și la tot ceea ce vede sau aude. Și uite cum un om devine înger și nu orice fel de înger ci se aseamănă serafimilor care mereu slăvesc pe Dumnezeu. În felul acesta, deși om, a doua lui natură devine îngerească.
|