Păcatele împotriva dragostei sunt numite păcate împotriva Duhului Sfânt. Între aceste păcate sunt menționate: pizmuirea aproapelui pentru harul ce i s-a împărtășit, pentru sporul lui în fapte bune, precum și neîndrumarea celor rătăciți pe calea cea bună. Sf. Ap. Pavel menționează pizmuirea aproapelui între fapte ale trupului și arată că cine se face vinovat de acest păcat nu va putea moșteni împărăția lui Dumnezeu. Un alt păcat împotriva dragostei este nepocăința până la moarte și nesocotirea darurilor lui Dumnezeu. Acest păcat este săvârșit de cel care, cu toate că este creștin, nu dorește să folosească mijloacele puse la dispoziție de Sf. Biserică pentru îndreptarea sa și preferă să petreacă în păcate până la moarte, împotrivindu-se astfel lui Dumnezeu, „Care voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină“.
|