Citat:
În prealabil postat de KANDIA
Sunt destul de noua si putin cunoscatoare in invataturile ortodoxe dar am citit cele ce ati scris pe acest subiect...si -trecand peste relativitatea notiunilor de bine si rau-inteleg ca sunt doua cai propuse pentru a lupta cu raul: exemplul curateniei,blandetei si pocaintei personale sau atentionarea ceva mai incisiva,mai taioasa a celui ce greseste.Cei mai multi dintre noi alegem calea a doua care-i mai la indemana firii omenesti desi exemplul blandetii sugereaza o stapanire de sine si are o putere mai mare cred de a schimba ceva in ceilalti.Undeva intre aceste doua extreme se situeaza majoritatea actiunilor noastre si numai Bunul Dumnezeu ne poate lumina sa alegem calea care este mai potrivita intr-o anumita imprejurare in care ne aflam.Important este ca totul sa fie facut cu dragoste,poate asta-i singura constanta care nu trebuie sa lipseasca din noi niciodata.
|
Atentionarea incisiva a celorlalti ,de cele mai multe ori e inutila.Pentru ca ea sa aiba efect,trebuie sa ai un ascendent asupra celuilalt,sa stie ca tu esti mai bun,mai credincios,si mai ales ca faci cele ce ii atragi lui atentia.Si nu numai acelea...Daca ii zici:nu fura! nu e suficient ca tu sa nu furi.Caci el se va lua de orice defect care il ai.Tre sa fi aproape sfant,macar in ochii lui,ca intradevar sa aiba efect indemnul tau.
Altfel,daca nu are roade,atentionarea asupra celuilalt,e simpla satisfacere a orgoliului propriu,ceva in genul "i-am zis-o!"
Exemplul propriu,blandetea,daruirea fata de celalalt au roade mult mai mari,si putere mult mai mare de a schimba pe celalalt.Problema nu este insa care din aceste atitudini le alegem,ci,daca suntem in stare si stim sa avem acea blandete si lumina ,care atrage ca un magnet sufletele cele mai pacatoase. Caci orice vorbe mestesugite am avea,sufletul ne tradeaza...