Citat:
În prealabil postat de anna21
Parerea mea:
1. Dupa cum ti s-a spus, exista mult feluri de lacrimi si NU, NU trebuie sa ne fortam sa plangem! Ca ajungi sa ai un plans mincinos si sa cazi in mandrie, sa te crezi ceva etc..
2. Cauta duhovnic.
Orice lucru il incepi cu spovedanie f amanuntita si cu sfat duhovnicesc.
Eu nu m-as incumeta sa spun rugaciunea inimii fara binecuvantare.
(Pana si rugaciunile acelea zilnice.. dimineata si seara.. Trebuie sa iei binecuvantare de la duhovnic si pt citirea lor.)
Revenind la plans..
Plansul NU inseamna nimic in sine. Vederea pacatelor este importanta!
Poti sa plangi mult si bine, daca nu-ti vezi starea de cadere in care te afli, daca nu vezi ca esti departe de Hristos prin pacatele tale, daca nu vezi ca meriti iadul... apoi degeaba plangi (adica plangi prosteste, fara suparare.. ) sau mai rau: plangi din mandrie si slava desarta.
Nu trebuie sa te straduiesti sa plangi ca este semn de inselare (acesta stradanie este semn de inselare, plus automultumirea ce decurge din plans!) |
Mersi mult de sfat... De fapt de mandrie si ma tem, de asta si am facut acest topic... Nici la biserica nu ma duc regulat, nici nu ma rog regulat... Nu shtiu mii cam greu, mai ales sa gasesc duhovnic, nu prea sunt sociabil, nu prea vorbesc cu nici un preot, si nici nu shtiu cum sa gasesc unul...
Dar parca asa spune Sf. Ignatie Brancianinov... Si zicea ca plansul si lacrimile sunt din amagire atunci cand ne inchipuim anumite chestii, este scris si in linkul care mi l-ai dat...
Cum sa imi gasesc un duhovnic, ca nu mai pot...
Si nu shtiu, dar eu ziceam de plins, in scrierile Sf. Ignatie Brancianinov este diferenta intre plans si lacrimi, sau cel putin asa am inteles...