[mariamargareta]

293. Pucioşii propovăduiesc învăţăturile mincinoase denunţate de Apostolul Pavel în Epistola Întâia către Timotei (partea I: oprirea de la bucate) (VI)


Singurele mâncăruri permise rămân cele vegetale. Rămâne discutabil aşadar dacă hrana lui Ilie (lăcustele şi mierea sălbatică) mai sunt permise sau nu pentru pucioşi. Asta cu atât mai mult cu cât liderii pucioşi au cumpărat un camion reformat de la Armată, în care au instalat zeci de stupi de la care le mănâncă mierea (şi nici nu le ajunge, pentru că după ce mănâncă cu lăcomie mierea albinelor lor, mai cumpără miere şi de la alţii, de la nişte sectanţi adventişti, pe care i-au găsit “buni” şi “cei mai corecţi” atunci când e vorba de comerţ şi de afaceri cu miere) deşi “Dumnezeul” lor le-a interzis “să mai mănânce de la animal”. Or, albina ce este? Animal sau plantă? Are omul dreptul să fure hrana albinei, cu condiţia “compensatoare” de a nu se atinge de hrana viţelului sau a iedului?:

“Mâncaţi de la mama voastră, pe care Dumnezeu i-a dat-o omului de hrană când l-a aşezat în Eden. Pământul este sânul din care voi trebuie să mâncaţi. O, nu mai mâncaţi carne, nu mai mâncaţi de la animal sau de la pasăre!” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 28-8-2009)

Pucioşii susţin că mâncarea de carne aduce nu numai bube în trup şi în duh, ci aduce şi frica de moarte, care se scurge ca un fluid din trupul animalului ucis în trupul celui care îl mănâncă:

“O, te-aş voi cu mare dor să nu mai mănânci carne, căci carnea te îmbolnăveşte şi cu trupul şi cu sufletul şi îţi aduce bube în trup şi în duh şi te umple de teama trupului ucis de tine ca să-l mănânci apoi.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 9-05-2010)

Ameninţarea pucioşilor ia forme apocaliptice. Pentru că omul nu renunţă de bunăvoie la carne, ouă, brânză, lapte, peşte, vin, miere, măsline, zahăr, sare, dar şi la “plăcerile şi păcatele căsătoriei”, ele vor fi “ridicate” de pe pământ:

“Când nu vor mai fi pe pământ carne şi ouă, brânză şi lapte şi peşte, plăceri şi păcat şi căsătorie, atunci va plânge poporul care a fost al Tău că n-a luptat şi n-a iubit să ia din timp cununa vieţii de rai pe pământ, şi atunci ne va durea pe toţi, şi pe ei, şi pe noi.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 30-5-2010)

Cei care nu prea înţeleg motivaţiile acestor interdicţii apărute peste noapte vor trebui să le ia ca atare, ca venind “de la Domnul”, şi să nu se mai întristeze că ele n-au fost valabile pentru alţii, timp de mii de ani, iar pentru ei sunt de acum încolo valabile şi obligatorii, căci neobservarea lor este un prilej de suferinţă şi de boală, motiv pentru care au şi fost instituite aceste interdicţii:

“Nimeni din poporul cel pus la pregătit să nu se întristeze pentru hrana cerută de Domnul s-o folosească cei credincioşi, hrană fără de carne, fără de ouă sau lapte sau peşte” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 8-11-2010)

Până la urmă, cea mai înălţătoare motivaţie a acestor interdicţii este aceea că “acum este vremea Domnului (de la Pucioasa)”:

“O, dacă voiţi, ascultaţi sfatul meu ceresc şi lăsaţi, fiilor, mâncatul de carne şi de cele ieşite din carne, că e vremea Domnului acum[…]”(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 21.11.2010)

*

“Basmele lumeşti şi băbeşti” de care vorbeşte Apostolul Pavel în prima epistolă către Timotei (1Tim 4,7) sunt şi predicile pucioşeşti rămase de la baba Virginia (moartă în 1980) şi de la baba Maria (moartă în 1997), completate astăzi cu predici noi de către baba Mihaela, botezate toate cu titlul pompos “Cuvântul lui Dumnezeu”. În acestea nu lipsesc îndemnuri de a ţine “joile verzi” şi de a interzice spălatul pe corp în anumite zile ale săptămânii, de punerea în candela aprinsă a unor rugăciuni scrise pe bileţele, de stropirea cu aghiasmă pe tălpile pantofilor sau pe roţile automobilelor (ca “să le meargă bine” celor care le folosesc), de stropire cu aghiasmă a lucrurilor cumpărate de la magazin sau din piaţă, ca să nu mai fie “spurcate de omul din lume”, etc.