[windorin]

În prealabil postat de Silencer

M-am cam straduit candva sa ma rog pentru altii, uitand de pacatele mele, si bine nu a iesit.

Este nevoie ca mai intai sa dobandim noi asezarea interioara si rugaciunea staruitoare.

Parintii se retrageau mai intai in singuratate... si abia mai apoi, la chemarea lui Dumnezeu, ei ieseau spre oameni si spre ucenici.
Cam asa cred ca trebuie sa fie si cu rugaciunea.

Reamintesc faptul ca rugaciunea curata nu are cum sa fie egoista.
Cand zic: "Doamne, lumineaza'mi intunericul." Oare poate fi vorba de egoism?!
Cand voi fi dobandit mintea luminata, atunci voi putea sa ajut cu rugaciunea, cu cuvantul si cu fapta si pe ceilalti.