Citat:
În prealabil postat de Silencer
Dar sunt de acord cu multe spuse aici, cum sa ma rog pentru multi altii, cand eu singur ma inec in pacat ? Cand eu singur zac in lene, ca nici dimineata macar nu ma pot scula la rugaciune? M-am cam straduit candva sa ma rog pentru altii, uitand de pacatele mele, si bine nu a ieshit...
|
Ideea este ca noi, cei din Biserica, ne straduim sa ne mantuim de pacate luptand, ridicandu-ne, cazand si ridicandu-ne si tot asa mereu. Ideea pe care vreau sa o subliniez este ca aceasta lupta cu vrajmasul nu trebuie dusa singuri, ci impreuna. Rugaciunile noastre trebuie sa se suie catre Dumnezeu impletite ca firisoarele care alcatuiesc o funie groasa si rezistenta (cum am gasit scris undeva). Pentru ca nici cel rau nu lucreaza de unul singur; noi suntem luptati din toate partile de multe duhuri, care devin astfel foarte puternice. De aceea si noi suntem chemati sa fim impreuna una in Hristos (in rugaciune si prin Sfanta Euharistie), caci altfel suntem slabi. Doar in Biserica ne putem intari si ridica mai intai catre normalitatea mantuirii si apoi, dupa vointa noastra si cu ajutorul harului, si mai sus catre asemanarea cu Hristos.
De aceea cred ca este vital sa constientizam acest lucru grav si fundamental: sa ne mantuim unii pe altii, unii prin altii, intotdeauna impreuna, nu separati de ceilalti. Scopul celui rau este la urma urmei sa ne desparta, sa ne dezbine si sa ne robeasca vointei lui pervertite si corupte.