[vsovivi]

Eterul te îmbată şi te adoarme ca şi cum ar fi substanţa bună la orice, este explicaţia la orice, posibilitatea la orice trăznaie ieşită din mintea omului, iar lipsa lui, te face să-ţi închipui un gol ce parcă ar umple de inerţie şi infinit tot cerul într-un Hall fără de Hall, exact ca un haos de nedescris...

Păi nu este scris care sunt elementele componente din cele văzute? Sunt 4 la număr:

Apa, focul, cerul ce a despărţit şi desparte apele de ape, o tărie numită cer, şi pământul care a apărut din apă şi a ieşit din apele de sub cer pentru că ele s-au strâns în adunările lor; numai alea de sub cer s-au strâns dând naştere mărilor, deci s-a născut în apă din apă şi a stat pe loc pământul în timp ce apele s-au retras adunându-se în adunările lor... dar totul s-a făcut la Cuvântul lui Dumnezeu şi la lucrarea Lui, deci e vorba de un fel de ascultare a tuturor la Facere, căci toate l-au ascultat pe Dumnezul lor, pe Cel ce le-a Creat, pe Tatăl lor, pe Sfânta Treime, căci sfânta Treime este dintotdeauna fără început şi fără sfârşit, şi El este şi Începutul dar şi Sfârşitul a toate câte le-a Creat.

Acuma e vorba că cerul, ei neştiind ce este, ştiinţificii savanţi absurzi l-au numit eter sau gol sau l-au amestecat devenind un etergol... căci au zis că nu există Dumnezeu nici în cer şi nici pe pământ şi nici în ape că ei nu L-au văzut şi nici nu-i cred pe cei care L-au văzut că cică sunt basme sau halucinaţii şi minciuni, că cică lor nu le iese la calcule şi aparatele nu indică cum că ar fi ceva de văzut... în spaţiu ci chiar mai mult, ei susţin că pământul e glob şi că se învârte în jurul soarelui şi sunt planete şi galaxii şi găuri negre şi tot felul de lucruri cică se văd cu parabolicele lor şi că cică au fost pe lună sau pe marte sau pe tot felul de planete şi explică ei mereu cum e făcut universul în mic şi în mare nu de Dumnezeu ci de infinitul saprofitul inerţial şi aleator, şi cică noi suntem o întâmplare a milioanelor şi milioanelor de milioane şi miliarde de ani lumină că cică lumina vine şi vine şi e distanţe de miliarde şi miliarde de milioane şi milioane de ani lumină depărtare de unde vine ea şi că nu se ştie cum dar se cercetează. Şi iată că au şi găsit.

Nu-i credeţi, căci e vorba doar de fonduri pentru cercetare...

Ce credeţi voi că se vede prin parabolicele sau prin lentilele telescoapelor?
Şi ce credeţi că se vede prin lentilele microscoapelor oricât ar fi ele de măritoare sau micşorătoare? Ce credeţi voi că se vede? Credeţi că se văd prin ele teoriile lor? E un turn de nisip, de praf, de fum, toată ştiinţa lor, toată lumina lor, şi e lipit cu păcură, cu multă păcură pentru egolbanu'... dar se va aprinde şi va arăta exact ca un chibrit ars complet, de vor răde toate curcile de ei în vecii vecilor dar şi de cei ce i-au crezut...

Eu v-am explicat pe Adevărul primit de sus, dar mulţi de frică o să-şi tocească multă vreme coatele pe băncile şcoolilor himerice ale lor făcându-se şi ei şi copiii lor nişte cercetaşi destoinici în echipele de cercetăşie care vor investiga şi se vor plimba în lung şi-n lat ca să găsească răspunsuri... ca orice om pribeag, căci omul este pribeag.

E simplu, patru elemente: apă, foc, cer şi pământ descoperit de apele de jos care s-au adunat în adunările lor, şi Dumnezeul lor care le-a născut şi făcut. Au apărut brusc la voia Sa şi apoi El le-a Tocmit prin Cuvânt şi lucrare de au fost bune şi frumoase, iar omul veşnic exact aşa ca Dumnezeu, căci în om locuia Credinţa şi se odihnea Dumnezeu în om, exact cum omul se odihnea în tatăl omului, în Sfânta Treime împreună cu îngerii şi cu sfinţii...

Şi Creaţia e mică, mică de tot, cât este sub soare şi lună, tot atâta ca şi masă este şi deasupra lor, căci la început a fost o bilă de apă toate cele văzute, bilă de apă fără lumină şi care după ce s-a Luminat de la Cuvântul lui Dumnezeu a început să se despartă apoi din mijlocul ei de a înghiţit un cub nevăzut numit Cer, cub care a despărţit şi care desparte apele de ape până astăzi, iar cât de mare este Cerul de deasupra Soarelui şi Lunii sau cât de adânci sunt apele de pe fundul bilei asta numai îngerul o poate şti şi măsura, căci nu e suficient să faci teorii, calcule şi aproximări... ci trebuie să iei prăjina şi să măsori.

Deci nu merge cu închipuiri, iar în afara creaţiei finite nu este nimic, deci nu poţi ajunge acolo unde nu este nimic creat şi unde nu este Dumnezeu, iar Creaţia este făcută atât din cele văzute cât şi din cele nevăzute dar multe din cele nevăzute şi necrezute se vor vedea cândva căci spre a fi văzute au fost create unele din cele nevăzute, ca să ajungă la fiinţă şi altele ce se văd să treacă în nefiinţă căci dacă nu vor fi nicicând văzute atunci pare că nu este nici un rost pentru ele ca să fi fost făcute... deci se vor vedea cândva multe din cele nevăzute căci Domnul prima dată a lucrat nevăzutele şi abea apoi au prins fire devenind văzute, căci suspină firea ca să vadă pe fiii lui Dumnezeu... când va fi vreme să fie văzuţi.

Cam aşa ceva, eu nu mă pricep prea bine dar este scris...

Deci nu există nici un bing, nici un bang şi nici sisteme solare, nici galaxii, nici planete sau atomi, ci toate sunt nişte teorii absurde căci pământul nu e glob şi omul a modelat universul infinit şi pământul ca un glob plasat într-un univers infinit căci a crezut în teoria dreptei infinite a lui euclid.

Dar cum vă imaginaţi o dreaptă într-un univers finit?

Eu v-am explicat, e vorba de o dreaptă pe care mergi la infinit pe ea, dar cum ea este finită, la un momentdat te trezeşti că ajungi prin locurile prin care ai mai fost, căci altfel cum are ea lungime finită, deci ei nu au putut concepe finitul decât infinitul, şi aşa au extins toate la plus şi minus infinit şi a considerat că n-ai ce-i face, că moartea e o fatalitate şi că principalul e să laşi moştenitori care vor duce peste timp mesajul şi moştenirea... Deci e foarte ciudat cum omul a conceput teoria unei creaţii ca un Dumnezeu nesfârşit şi mort dar fără să creadă în Dumnezeu, în Cel Viu, sau că a fost creată de Dumnezeu Creaţia dacă tot i-a conferit proprietăţi Dumnezeieşti în acelaşi timp în care vedea mereu cum în jurul omului, toate sunt finite şi terminabile, inclusiv zilele omului păcătos şi rău şi necredincios... Deci cum e posibil aşa ceva? Cum de şi-a închipuit omul că Dumnezeu a ţinut şi ţine mai mult la pietre şi lemne şi ape şi foc, mai mult decât la om... păi chiar dacă ţine, ţine pentru că până şi pietrele şi focul şi lemnul şi apa fac mai puţine păcate ca omul, deşi din ape şi din pământ au ieşit toate fiarele şi dobitoacele şi ciudăţeniile... şi cu toate astea omul, cel încununat cu suflarea şi slavă dumnezeiască a căzut mai jos şi s-a făcut mai dobitoc decât toate dobitoacele şi fiarele căci s-a înhăitat cu păcatul şi cu şarpele, cu dobitoaca dobitoacelor... căci s-a asemănat cu amestecul ăsta murdar... cu gLumea.

Doamne apără şi păzeşte-ne de nenea cu eretele pe umărul stâng-drept şi de tanti grijania care mă ispiteşte la cafia, hai ia, ia, ia, nu te lăsa... cafia cu păcate şi superstiţ ghicit în zat îndulcită cu de toate.