[calator prin ploaie]

Colindand prin ploaia vietii, ades m-au ingenuncheat durerile propriei Golgote, pavandu-mi destinul(sau poate nu?!) calea ,cu cruci invesmantate-n neintelegerile si inacceptarile mele.. .Lemnul rosteste prea incet genunchilor indoiti milei spre care inca-mi tin deschisa vederea ochilor, pupila mintii avida dorinta de-a primi...raspunsuri, iertari, indurare...Si mut este asfaltul pavajului presarat directiilor ducand din neunde , spre unde...definitie ascederii lutului in mai mult...Tarziu mi-am redescoperit aripile... dar...surpriza...de cate ori am mai cazut si-mi cad pana si mie , inca...Atatea trepte scarii mele , biet strop prelins existentei pe care in palma deznadejdii uneori voiam sa mi-o contest...Si-am sezut eu, bob de nisip , gol, golit de EU pentru a-L putea intelege pe El...Am asteptat cuminte...Sigur, nu s-a petrecut nimic aparentei...ci s-a mai scurs timpul pret de o zi...Iar cand terminandu-mi introspectia reluata a cata oara (?!) am constatat ca am ajuns tot de unde plecasem , m-a apucat disperarea...Doamne cum stiu izvori lacrimile neputintei, ale razvratirii , impotriva mea , a lumii si mai ales a LUI..Lectia trezirii m-a ancorat insa realitatii intr-un allegro surprinzator...concluzionand ca Dumnezeu chiar exista si nu este nici razbunator nici rau...Fiecarei incercari ii sadeste raspunsul in noi...Trebuie insa ca atunci cand Il cautam, si dorim sa-L auzim, sa ne lepadam de acel EU, lasand loc doar inocentei cu care am fost zamisliti odinioara...Recunosc, cuvantul fericire este inca departe de cum mi-l definesc, insa simt ca sunt pe poteca buna , fiind ca cu lacrimi sau fara , mai pot sa surad ! Doamne TU esti mare si BUN , iarta-ma, si ma primeste la Tine ," caci nu voiesti moartea pacatosului"....Amin!

ps. si da...dincolo de inocenta nu este decat ...alunecare !