De peste 2000 de ani, Hristos stă, cu braţele deschise, înaintea tuturor...
Dumnezeu S-a întrupat în acest Om Care, cu un glas ce stinge furtunile şi înviază morţii, strigă tuturor noroadelor: PÂNĂ AICI! DINCOLO DE MINE E PRĂPASTIA CEA NESFÂRŞITĂ a IADULUI!
Şi puţini Îşi întorc privirile spre El... Şi mai puţini, văzându-L, îşi încordează auzul ca să-L asculte... Şi mai puţini, ascultându-L, Îl cred şi se opresc... Iar, din cei ce se opresc, puţini sunt cei ce se întorc din drum, înfruntând până la capăt, suferinţa de a merge "împotriva curentului", a maselor care, din pricina rumorii, a zgomotului vieţii acesteia pătimaşe, nu aud înfiorătoarele urlete ale celor din faţă; ale celor ce, râzând, glumind, dormind, bând şi mâncând, preocupaţi în fel şi chip de sine, se trezesc, deodată, fără putinţă de întoarcere... deasupra Abisului!...
Cei care, ascultând de Hristos, se întorc din calea largă a acestui fluviu uman ce se varsă în Iad, cale uşoară pentru că nu trebuie decât să te laşi "dus de val" ( expresie atât de populară cu care este numită cedarea la o ispită, la seducţia patimii) aceştia se vor umple de răni: vor fi ei înşişi răstigniţi, NUMAI CĂ RĂNILE şi MOARTEA LE VOR FI SLUJNICE, NU STĂPÂNI: îi vor curăţa de toate întinăciunile, îi vor spăla în "baia Crucii" de toate cele ce nu pot moşteni Viaţa Veşnică. Aceştia alcătuiesc Trupul lui Hristos, Biserica ortodoxă, căci ei se împărtăşesc, cu darul Sfintelor Taine, care sunt daruri ale Răstignirii, de destinul lui Hristos.
Hristos cel Răstignit este SEMNUL de CIRCULAŢIE al istoriei, înfipt de dragostea lui Dumnezeu înaintea tuturor oamenilor, pentru a ne arăta, pe unde trebuie să o luăm, dacă vrem, cu adevărat, Viaţa...
Din consecinţele, oricât de dramatice, ale nerespectării unui semn de circulaţie de pe drumurile noastre pământeşti, te poate scăpa Dumnezeu... Şi asta, o ştim toţi, se întâmplă de sute de ori în viaţa noastră cotidiană...
Dar, pe cel ce nu ţine seama de Semnul de circulaţie al lui Dumnezeu, nu-l mai poate scăpa nimeni... Căci Dumnezeu S-a smerit pe Sine ca Om până la moarte de Cruce ca să-l avem în faţă, în chipul cel mai de înţeles pentru inima noastră... Acest Semn prin care IUBIREA-FĂRĂ-DE-SFÂRŞIT s-a arătat, aşa cum numai Iubirea poate sta: cu preţul propriei vieţi în calea morţii noastre veşnice...

"Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului.
Ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.(...)
Că aceasta este voia Tatălui Meu, ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică... ( IOAN 3, 14-15 şi 6,40)