Citat:
În prealabil postat de Traditie1
Importantă nu e credința ci viața sfântă și cunoașterea. Atât timp cât trăiești așa cum trăiesc majoritatea credincioșilor, ai tot atâtea șanse de mântuire ca și ei căci Dumnezeu nu e nedrept. Dar eu cred că acești credincioși nu se mântuiesc, fiindcă nu sunt învățați să renunțe la viața lor, vor să-și împlinească poftele și urmăresc asta toată viața. Față de niște astfel de oameni, cu toată credința lor cu tot, iubirea lui Dumnezeu se răcește și îi va lepăda în final. Ei sunt ca niște animale care trăiesc pentru lucrurile de sub simțuri și nu au ce căuta în împărăția curăției și sfințeniei.
Iar căutarea lui Dumnezeu nu se face în mod filozofic ci prin bunăvoință, adică prin dorința de a te pune în slujba Lui, de a-ți dedica viața Lui. Numai unui astfel de om i se descoperă Dumnezeu.
Deci atât timp cât nu renunți la voința ta, degeaba speri să ajungi la cunoașterea adevărului.
|
stiu ce ai spus.
"trebuie sa crezi in pofida oricarei evidente".
asta nu este cale de urmat.